Zborul a avut in prim plan racheta Atlas 5 operata de ULA (United Launch Alliance), in versiunea sa 401.
A fost al treilea zbor ULA al anului, al 69-lea din istoria companiei si a 37-a lansare a unei rachete Atlas 5.
Atlas 5 face parte alaturi de Delta 4, din programul EELV-‘Evolved Expendable Launch Vehicles’ al US Army si este considerata astazi una dintre cele mai bune rachete de pe piata. Rachetele de tip Atlas 5 au doua variante constructive (heavy si light) si ajung la lungimi de pana la 58.3 m si diametre de 3.8 m, fiind lansate fie de la Cape Canaveral (hangarul 41) cum a fost cazul de fata, fie de la baza Vandenberg (hangarul 3C).
Primul satelit lansat de Atlas 5 a fost HotBird 6 pe 21 august 2002 insa de atunci au fost folosite opt configuratii diferite : 401,411.421,431,501,521,531 si 551- versiunea cea mai puternica ce a lansat misiunile interplanetare New Horizons in 2006 si Juno in 2011.
Containerul rachetei este protejat de mai multe tipuri de capsule protectoare in functie de masa si de volumul incarcaturii - diametrul capsulei poate fi de 5.4 m si respectiv 4 m, iar pentru lungime sunt deasemenea trei variante constructive.
Versiunea 401 a lui Atlas 5 este o racheta cu doua trepte-un motor RD180 de provenienta ruseasca in conjunctie cu CCB (Common core Booster) in prima treapta si un motor RL10A4-2 in treapta a doua. Motorul RD-180 din treapta intai a fost proiectat si construit initial in Rusia de NPO Energomash.
Ulterior a fost insa transferat catre RD AMROSS LLC, un ‘joint venture’ infiintat impreuna cu compania americana Pratt & Whitney pentru a putea vinde produsul pe teritoriul Statelor Unite.
Treapta a doua mai cunoscuta pe plan international sub numele de Centaur, a fost construita de aceeasi companie americana Pratt & Whitney, si are calitatea de a fi restartabila, fiind capabila sa deserveasca o gama larga de scenarii de zbor. Atlas 5 este capabila sa propulseze o masa de pana la 9050 kg intr-o orbita LEO, 6670 kg intr-o orbita “sun synchronous” sau 4950 kg intr-o orbita de transfer geostationara.
Zborul de ieri a durat 43 de minute si a inclus doua activari ale treptei Centaur. A existat in permanenta legatura cu racheta, 4 statii de sol (Cape Canaveral, Antigua, Diego Garcia si Guam) fiind implicate in aceasta lansare si avand suportul suplimentar a 2 sateliti TDRS (TDRS 41 si TDRS 174).
Prima treapta a ridicat racheta de la sol si a functionat pana la momentul T0+04:09. Zece secunde mai tarziu treapta Centaur a fost activata si a preluat tractiunea. A urmat desfacerea capsulei protectoare a satelitului dupa depasirea momentului de maxima presiune dinamica.
Prima manevra Centaur a durat 11 minute (pana la T0+15:20) si a lasat satelitul intr-o orbita intermediara. Noua minute mai tarziu (T0+24:07) Centaur a pornit cea de a doua manevra pentru cresterea altitudinii si scaderea inclinatiei orbitei.
Dupa inca patru minute SBIRS GEO 2 intra intr-o orbita GTO cu caracteristicile 35934 km x 181 km x 22 de grade inclinatie. Au urmat 15 minute de pregatire a separarii (stabilizarea ansamblului, reducerea vitezei de rotatie) si in sfarsit la T0+43:12, SBIRS GEO 2 a fost lasat pe orbita.
In continuare a avut loc prima achizitie de telemetrie de la statia Diego Garcia, desfacerea panourilor solare si pornirea sistemelor de la bord. Atlas 5 nu este capabila de o injectie directa in GEO astfel incat cateva manevre orbitale efectuate cu motoarele proprii vor fi necesare pentru a aduce noul satelit in pozitia geostationara finala.
Programul SBIRS este incadrat in divizia ‘Infrared Space Systems Directorate’ de care se ocupa US Air Force si Missile Systems Center. Satelitii sunt operati de centrul de comanda spatiala al US Air Force.
In contractul SBIRS compania Lockheed Martin este contractorul principal, in timp ce Northrop Grumman se ocupa de integrarea echipamentelor de observatie. Angajamentul initial prevedea proiectarea si constructia a 4 sateliti de tip HEO si 4 sateliti GEO, impreuna cu toata infrastructura de sol. Cel putin deocamdata el a fost reorganizat, in sensul ca, datorita cresterilor de cost au ramas doar 2 sateliti HEO, in schimb o clauza speciala, a fost activata, clauza care mentiona posibila extindere a programului cu inca 2 sateliti GEO, astfel ca la final este posibil sa fie construite 6 platforme GEO si doar 2 HEO.
Avand sediul central in Bethesda, Maryland, gigantul american Lockheed Martin numara peste 120000 de angajati la nivel global si a inregistrat anul trecut venituri de 47.2 miliarde de dolari. De peste 100 de ani compania a scris istorie cu proiectele sale: binecunoscutele avioane militare F35, F117, F16, SR-71 Blackbird, C 130 Hercules, racheta Titan, satelitii GPS de generatia a treia, contributia la telescopul spatial Hubble sau la programul navetei spatiale, sunt lucruri cunoscute de toti pasionatii domeniului aerospatial.
SBIRS-Space-Based Infrared System- face parte din programul american de aparare antiracheta-componenta de supraveghere spatiala, alaturi de DSP (Defense Support Program) si STSS (Space Tracking and Surveillance System). Scutul antiracheta are insa si componente aeriene, maritime si terestre - interceptoare, radare, centre de comanda etc.
Dupa cum se stie, Romania este implicata in proiectul acestui scut, asigurand acoperirea flancului sud-estic european.
Prevazut initial cu 2 componente distincte SBIRS Low si SBIRS High ambele sub jurisdictia directa a Department of Defense, sistemul a fost reorganizat in sensul ca programul SBIRS Low a trecut in coordonarea Missile Defense Agency (MDA) si a fost redenumit Space Tracking and Surveillance System (STSS), 24 de sateliti zburand in configuratie de constelatie fiind asteptati atunci cand sistemul va ajunge la maturitate.
Varianta noua, reorganizata, a lui SBIRS are acum doua segmente: HEO (high eliptical orbit) si GEO (geostationary orbit), satelitii sistemului zburand, asa cum spune si numele, fie in orbite inalte in jurul Pamantului, fie ramanand fixe in raport cu Ecuatorul. Doi sateliti HEO au fost lansati in 2006 si respectiv 2008. Primul satelit GEO a fost pus pe orbita in mai 2011.
Razboiul stelelor merge mai departehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=200910010827Contextul politic international este foarte tensionat in acest moment, cu Iranul si Coreea de Nord extrem de active in ultima perioada.
Pe 28 ianuarie Iranul lansa racheta sa Kavoshgar-5 intr-un experiment pe care Teheranul l-a declarat ca facand parte din programul sau spatial cu echipaj uman, dar care poate ridica intrebari pentru viitor.
Iranul lanseaza o maimuta in spatiu si face inca un pas spre zborul cu echipaj umanhttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130128133335Pe 12 decembrie 2012 Coreea de Nord reusea prima sa lansare spatiala cu racheta Unha 3, catalogata de Washington ca fiind o racheta balistica. In februarie, regimul de la Phenian recidiva si efectua un nou test nuclear, al treilea din istoria sa dupa cele din 2006 si 2009.
Coreea de Nord reuseste pentru prima data lansarea unui satelithttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121215144039In pofida rezolutiilor impuse de consiliul de securitate al ONU, ce au instituit un embargou strict pentru continuarea cercetarilor nucleare si a dezvoltarii unui program de rachete balistice, cele doua tari merg inainte si nu par dispuse sa ia in consideratie opozitia Occidentului.
Progresele tehnice sunt atent monitorizate de analistii occidentali pentru ca ele au consecinte directe in plan militar sau in planul securitatii regionale si internationale.
Primele zone vulnerabile vor fii teritoriilor sud-est europene, bazele americane din regiunea Golfului Persic si bineinteles Israelul-inamicul numarul unu al autoritatiilor de la Teheran.
Replica Occidentului, eminamente defensiva, a constat pana acum in consolidarea scutului de aparare antiracheta. Recent, atat Statele Unite cat si Israelul au testat interceptori de ultima generatie ce ar trebui sa creasca sansele de aparare in cazul unui atac nuclear.
Saptamana aceasta departamentul apararii al SUA anunta ca faza a patra a dezvoltarii scutului, ce includea instalarea unei noi generatii de rachete in Polonia a fost modificata- ele nu vor mai fi instalate in Polonia ci in Alaska si pe coasta estica a SUA, in acest fel asigurand o mai buna protectie teritoriului american si calmand diplomatic si marele sau rival, Rusia.
Israel a testat cu succes un nou sistem de interceptare a rachetelor balisticehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130226144120Sistemul de aparare antiracheta testat din nouhttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130214025708
Chiar si cu acesti interceptori foarte performanti, esentiala in ecuatie este scurtarea timpului intre observatie si decizia de interventie (care se comunica statiilor de interceptare din scutul antiracheta).
Sistemul are nevoie de cat mai multe puncte de observatie in special in spatiu, iar noul satelit SBIRS GEO 2 este gandit tocmai pentru a completa ‘ochii spatiali’.
Satelitul de 4.5 tone este construit pe o platforma A2100M, versiunea militara a platformei modulare A2100 pe care Lockheed Martin construieste sateliti de telecomunicatie, si are o durata proiectata de viata de 12 ani. Stabilizat triaxial, SBIRS GEO 2 este dotat cu camere stelare, senzori solari, receptori GPS de tip SAASM (Selected Availability Secure Anti-Spoof Module) si un sistem de propulsie completat cu roti de reactie, care asigura o acuratete la pozitionare de pana la 0.05 grade.
La bord sunt instalate doua calculatoare RH 32 (derivate din familia RISC 3000), unul activ si celalalt in configuratie de asteptare. Satelitul are 2 panouri solare, fiecare cu cate doua elemente. Construite in tehnologie Ga-As tripla jonctiune, ele pot furniza aproximativ 2800 W. Surplusul de energie este inmagazinat intr-o baterie NiH2 cu 22 de celule. Comunicatia este securizata in banda Ka sau banda S si suporta trei scenarii de lucru: normal/survivable/endurable operations.
La bord sunt instalati 2 senzori in infrarosu, unul mobil care poate scana o arie larga la sol si celalalt in pozitie fixa, functionand la trei lungimi de unda diferite si cuplati la telescoape Schmidt cu sistem optic dublu ce permit detalierea la apropiere sau departare.
Credit US Air Force/ULA/Lockheed Martin