Miercuri 12 decembrie 2012, baza spatiala nord-coreeana Sohae, aflata in nord-vestul tarii, langa orasul Pyongyang si la 56km sud de orasul chinez de granita Dandong, a gazduit a patra incercare a regimului comunist de la Phenian de a lansa un satelit pe orbita.
Trei alte tentative mai avusesera loc inainte, insa toate esuasera asa cum vom prezenta mai jos. De aceasta data insa, racheta Unha 3 (in traducere libera ”galaxie”) a reusit un zbor bun, plasand cu succes pe orbita un satelit de observatii de forma cubica, cu denumirea Kwangmyongsong 3 (in traducere libera ”stea luminoasa”). Coreea de Nord intra intr-un club restrans al tarilor capabile sa isi construiasca si sa isi lanseze singure satelitii: URSS (prima tara care a lansat un satelit in spatiu) si apoi dupa destramarea ei Rusia si Ucraina, mostenitoarele arsenalului de rachete sovietice, SUA, Franta (de a carei experienta beneficiaza astazi intreaga Europa prin programele Arianespace), Japonia, China, Marea Britanie, India, Israel, Iran si acum Coreea de Nord.
Racheta Unha 3 este o derivata a rachetei militare Taepodong2 cu o lungime de 30m, ce se dorea a fi o racheta balistica intercontinentala, cu raza lunga de actiune 8000-12000km. Este o racheta simpla cu trei trepte.
Prima treapta este preluata de la o racheta balistica mobila de tip Musudan1(BM25 Musudan). Ea are un diametru de 1.5m si o lungime de 12m, cantareste 20654 kg si poate transporta o incarcatura de 500kg, pana la 4000km distanta. La baza este o tehnologia ruseasca R-27 Zyb (racheta balistica cu lansare de pe submarin), adaptata ulterior atat pentru lansarea de la sol cat si de pe apa. Functionand pe baza de combustibil lichid UDMH(Unsymmetrical dimethylhydrazine) si oxidant IRFNA(red fuming nitric acid), racheta poate fi mentinuta gata de lansare pe o durata de cateva saptamani, spre deosebire de varianta cu H2/O2, ce se vaporizeaza la 35 de grade Celsius.
Treapta a doua se presupune a fi derivata de la rachetele cu raza scurta/medie de actiune fabricate in Coreea de Nord dupa tehnologia sovietica sol-sol SCUD. Cele doua sunt Rodong/Nodong-X raza medie- integrand tehnologia rusa SS1 sau Hwasong-6 raza scurta- dezvoltata dupa tehnologia rusa R-17 Elbrus.
Treapta a treia este mixta, pe baza de combustibil lichid si solid. Ea foloseste o tehnologie de provenienta chineza.
Aminteam mai devreme ca in total au fost 4 zboruri nord-coreene, insa trebuie sa subliniem ca racheta Unha 3 a fost folosita numai in ultimele doua.
Pe 30 august 1998 o racheta intercontinentala Taepodong-1 a zburat intr-un test deasupra Japoniei si s-a prabusit in Oceanul Pacific la circa 200 de km de coastele japoneze ridicand un mare semn de intrebare cu privire la viitorul securitatii in zona.
Pe 5 aprilie 2009 zbura prima racheta Unha – in versiunea 2 si avand la bord satelitul Kwangmyongsong 2, insa o defectiune la treapta a treia a impiedicat plasarea satelitului pe orbita.
Pe 13 aprilie 2012 avea loc cel de al treilea test nord-coreean, ce a folosit aceeasi configuratie ca si astazi-o racheta Unha 3 ce a avut la bord prima versiune a satelitului Kwangmyongsong 3. Atunci, pentru prima data in istorie, Coreea de Nord a permis accesul presei straine inainte de lansare, sustinand intentiile pasnice ale proiectului si motivandu-l ca fiind o modalitate de comemorare a 100 de ani de la nasterea lui Kim Il-sung (fondatorul statului). Expertii occidentali prezenti la acea intalnire de presa au sustinut ca de fapt ceea ce li s-a aratat nu a fost altceva decat un simplu model nefunctional al satelitului, astfel ca in ciuda ‘deschiderii’ manifestate de regimul de la Phenian, neincrederea a persistat.
In final lansarea fost un esec, racheta a ajuns doar pana la 120km, unde s-a dezintegrat, ramasitele cazand la 165km vest de Seul, in ocean.
Coreea de Nord a ignorat pana acum rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU care interzisesera strict orice activitate in acest domeniu, programele guvernului de la Phenian fiind suspectate ca au un caracter militar ce pun in pericol vecinii regionali si nu numai. Tensiunea dintre Coreea de Sud si Japonia pe de o parte si Coreea de Nord pe de alta parte sunt la cote maxime. Dupa zborul de saptamana aceasta a fost convocata o noua intalnire la ONU si ne putem astepta la inasprirea embargoului impus deja. Desi izolati complet de Occident, nord coreenii si-au gasit totusi aliati in China si Iran, tari care le sprijina pozitia pe plan international .
Autoritatile americane au urmarit si de aceasta data integul zbor ar rachetei Unha 3, folosind intregul sistem de culegere de informatii de care dispun-atat segmentul spatial, satelitii de spionaj din scutul antiracheta, cat si radarele de sol si avioanele de recunoastere.
Razboiul stelelor merge mai departehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=200910010827
Japonia, deasemenea ingrijorata cu privire la securitatea regiunii a folosit la capacitate maxima satelitii sai IGS (Information Gathering Satellite), platforme radar si optice construite special pentru observarea teritoriului nord coreean: IGS 1A si 1B lansati in martie 1993, IGS 3A lansat in septembrie 2006, IGS 4A si 4B lansati in februarie 2007, IGS 5A lansat in noiembrie 2009, IGS 6A lansat in septembrie 2011 si ultimul venit in constelatie IGS 7A lansat in decembrie 2011.
Japonia la a doua lansare militara in 2011http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111214085520Ca si fratii lor din nord, sud-coreenii incearca de ceva vreme sa plaseze un satelit pe orbita insa fara succes deocamdata. Doua lansari au avut loc pana acum: in august 2009 si in iunie 2010, ambele esecuri. Un al treilea zbor a fost programat pentru octombrie 2012, insa datorita problemelor aparute la motorul treptei intai a fost amanat de mai multe ori pana la inlocuirea componentelor defecte. In decembrie 2012 racheta a ajuns pe rampa de lansare insa noi defectiuni au fost constate pe ultima suta de metri si inginerii au decis din nou amanarea lansarii (de aceasta data pe termen nelimitat).
Coreea de Sud amana lansarea primei rachete orbitale din istoria tariihttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=200908190642Korea Aerospace Research Institute (KARI), agentia spatiala sud-coreeana, foloseste racheta KSLV (Korea Space Launch Vehicle). Initial s-a dorit reaizarea rachetei cu componente fabricate exclusiv pe teritoriul national iar termenul limita a fost fixat pentru anul 2005. Dificultatile tehnologice au fost insa majore si KARI a realizat ca acest lucru nu va fi posibil.
Oportunitatea a aparut in octombrie 2004 in timpul unei vizite oficiale ruse din care faceau parte si reprezentanti ai companiei Khrunichev. Sud-coreenilor li s-a propus preluarea pentru prima treapta a rachetei KSLV a motorului de productie rusa Angara UM RD-191, iar mai tarziu in anul 2005 contractul oficial a fost semnat intre cele doua parti.
Motorul RD191 a fost construit initial pentru familia de rachete rusesti Angara (din pacate acestea nu au fost nici pana azi finalizate) pornind de la motoarele RD171 si RD180 care au propulsat rachetele Zenit si Atlas. Mai tarziu, datorita dificultatilor economice ale companiei constructoare, pentru a putea mentine fondurile necesare proiectarii, tehnologia a fost cedata si altor parti in baza unor contracte comerciale. Ca o ironie, motorul RD191 si-a facut debutul intr-un zbor de test strain (zborul KSLV din 2009) si cel mai probabil va fi folosit cu succes prima data tot intr-un astfel de zbor.
El si-a castigat renumele de ‘Universal Rocket Module’ pentru ca permite integrarea cu usurinta pe foarte multe platforme. Acest lucru a fost impus inca din prima faza a proiectului pentru ca era nevoie de un design modular care sa permita montarea pe viitoarele rachete Angara ce urmau sa deserveasca o gama larga de incarcaturi (cu o varietate de profile de zbor).
Motorul foloseste un amestec de oxigen lichid (LOX) si cherosen, cantareste 10 tone (gol), are o forta de 2094.7kN si un timp de ardere de 300s.
Treapta a doua a rachetei KSLV este construita in totalitate in Coreea de Sud pe baza tehnologiei de la predecesoarele KSR1 si foloseste combustibil solid oferind un control precis triaxial. Motorul propriu zis cantareste 100kg, are un timp de ardere de 25s si dezvolta 86.2kN.
Pentru intregul program s-au cheltuit aproape 500 de milioane de dolari dintre care 400 de milioane au fost platiti numai partii ruse pentru transferul de tehnologie.
Sa revenim insa la lansarea de saptamana aceasta a Coreei de Nord si sa spunem cateva lucruri si despre satelitul incarcat la bord, teoretic miza acestui zbor.
Satelitul, cu greutatea de 100 kg si dimensiunile 1.4 x 0.6 x 0.7 m va zbura intr-o orbita 494 km × 588 km, 97.4°. Este, asa cum aminteam mai devreme a doua versiune a lui Kwangmyongsong 3.
Dupa numai o zi de operare in spatiu insa, satelitul a intrat intr-o miscare de rotatie necontrolata si cel putin pentru moment pare inoperabil. Radio amatorii au raportat totusi receptia de semnal radio de la satelit-se pare ca acesta transmite continuu cantece patriotice, insa se limiteaza doar la atat. Pare astfel mai mult o platforma din anii 50 decat una cu adevarat moderna cum anuntase regimul de la Phenian. Timpul va dovedi daca intentiile autoritatilor au fost cu adevarat pasnice-constructia de sateliti civili pentru tara sau daca ele au un caracter militar-dezvoltarea de rachete balistice cu raza lunga de actiune.