Japonia a lansat luni 12 decembrie al doilea satelit militar pe anul in curs, la mai putin de 3 luni fata de precedenta lansare (23 septembrie). Este un lucru interesant pentru o tara care a avut o atitudine complet pacifista de la incheierea celui de al doilea razboi mondial ca ambii sateliti pe care ii lanseaza in 2011 sunt unii militari. Aceasta ar putea da de gandit despre ingijorarile guvernului de la Tokio cu privire la viitorul securitatii din regiune.
Lansarea, a 75-a in 2011, s-a facut de la baza Tanegashima Space Center la bordul unei rachete H-2A.
Plecata la ora 01 :21 UTC, racheta a plasat pe orbita 20 de minute mai tarziu noul satelit japonez IGS 7A (Radar 3) care a primit astfel numarul 37954 in catalogul obiectelor spatiale.
Zborul de luni care a purtat indicativul F20 (zborul cu numarul 20 in istoria rachetei H-2A), a folosit varianta H2A202 adica peste configuratia standard a rachetei au fost montate 2 “boostere” auxiliare de tip SRB-A. Capsula protectoare a satelitului a fost una de tip 4S cu un diametru de 4m.
Racheta H-2A are 2 trepte si este capabila sa transporte pe o orbita LEO (Low Earth Orbit) o incarcatura de pana la 10 tone sau intr-o orbita GTO (Geostationary Transfer Orbit) o incarcatura de pana la 3.8 tone.
In lungime de 53 m, cu o greutate de 289 tone, ea este propulsata de o treapta intai pe baza de combustibil lichid propulsata de un motor LE-7A si dezvoltand 1098 kN si o treapta a doua propulsata de un motor LE-5B deasemenea pe baza de combustibil lichid si cu o forta de tractiune de 137 kN. Separat, in functie de specificul zborului se poate monta un sistem de “boostere” auxiliare, variantele disponibile de motoare cu combustibil solid fiind SRB-A (forta de tractiune 5040 kN) si SSB (forta de tractiune 1490 kN). Cum aminteam mai devreme varianta aleasa luni a fost SRB-A.
Ca si satelitul lansat pe 23 septembrie si acesta lansat pe 12 decembrie este parte a sistemului IGS (Information Gathering Satellite), dar este de complet alt tip (vorbim de data aceasta de un satelit tip radar fata de cel din septembrie care era de tip optic).
IGS a pornit in anul 1998 ca raspuns al Japoniei la testul efectuat de Coreea de Nord. Pe 30 august 1998 o racheta intercontinentala Taepodong-1 a zburat intr-un test deasupra Japoniei si s-a prabusit in Oceanul Pacific la circa 200 de km de coastele japoneze ridicand un mare semn de intrebare cu privire la viitorul securitatii in zona.
Ca raspuns, pe 28 martie 2003 Japonia lansa prima pereche de sateliti IGS, platformele 1A si 1B care aveau rolul culegerii de informatii despre evolutia tehnologica a Phenian-ului.
In noiembrie 2003 s-a incercat extinderea sistemului prin plasarea a inca doi sateliti pe orbita IGS 2A si IGS 2B, dar acestia au fost pierduti la lansare.
Pe 11 septembrie 2006 se lansa a treia platforma IGS 3A, urmata in februarie 2007 de o dubla lansare IGS 4A si IGS 4B.
In sfarsit pe 28 noiembrie 2009 a intrat in operare satelitul IGS 5A, iar pe 23 septembrie 2011 satelitul IGS 6A (Optical 4).
Satelitul IGS-7A este construit de Mitsubishi Electric Corp pentru JAXA, are un cost estimat de 512 milioane de dolari (cu un cost al lansarii de 132 milioane de dolari) si va furniza, ca si celelalte platforme IGS, informatii despre situatia programului militar nord-coreean. Instrumentele sale de observatie construite in tehnologie SAR (synthetic aperture radar) sunt capabile sa depaseasca barierele vizuale impuse restului satelitilor optici de conditiile meteo nefavorabile (nori in special) sau de luminozitate (noul satelit poate furniza imagini inclusiv noaptea).
Credit JAXA