Intr-o ceremonie care a avut loc la Paris in data de 14 martie, directorul general ESA Jean-Jacques Dordain si cel al agentiei spatiale ruse Roskosmos, Vladimir Popovkin au semnat oficial contractul de colaborare intre ESA si Roskosmos pentru misiunea martiana ExoMars.
Aceasta a fost o ceremonie formala, pentru ca, cele doua parti negociasera si isi stabilisera deja contributia in acest proiect, inca de acum un an, dupa ce NASA se retrasese din proiect.
ExoMars a pornit initial ca o colaborare de varf intre EU si Statele Unite pentru explorarea planetei rosii. Americanii au o experienta bogata in acest domeniu si dupa reusita de anul trecut cu MSL, au impins tehnologia aceasta la un alt nivel. Fara a intra in amanunte trebuie sa spunem ca MSL este un robot revolutionar in multe aspecte: este cel mai greu rover construit vreodata (putand sa acomodeze la bord mai multe experimente decat oricare alta misiune similara dinaintea sa), a folosit un concept de control revolutionar pentru intrarea in atmosfera martiana (care i-a permis sa aterizeze foarte aproape de punctul fixat initial, reducand foarte mult hazardul din timpul coborarii), a avut un mecanism de asolizare absolut spectaculos (celebrul lift atasat unei platforme stabilizate cu motoare racheta) si nu in ultimul rand este primul robot alimentat de energie nucleara, avand la bord cea mai noua versiune a RTG-urilor care au scris istorie cu Voyager si Pioneer. Cu ajutorul lui, MSL nu mai sufera de problemele induse de climatul aspru de pe Marte.
De ce folosim energia nucleara in proiectele spatiale?http://spacealliance.ro/qa/?qa=12/de-ce-folosim-energia-nucleara-in-proiectele-spatialeProgramul de explorare martiana al lui NASA este putem spune, avanpostul tehnologiei spatiale mondiale, la acest moment. Poate nu surprinzator pentru expertii din domeniu, in 2012 administratia americana de la NASA anunta retragerea agentiei din cooperarea in proiectul ExoMars. Motivatia a fost una administrativa –reducerile de buget cu care SUA se confrunta in contextul crizei economice, nu mai permiteau participarea intr-un asemenea proiect. Dupa numai un an insa, NASA anunta selectia unor noi misiuni, exclusiv americane cu aceeasi destinatie, infirmand practic motivatia anterioara.
Dincolo de explicatiile diplomatice, trebuie spus ca americanii nu au nici un interes direct in a pune la dispozitia partenerilor europeni tehnologia sa de ultima ora. E preferabil pentru industria americana ca ea sa ramana in Statele Unite si sa genereze proiecte, progres, locuri de munca noi si profit acolo.
Desigur, Europa a primit decizia americana fara bucurie si pentru un timp, datorita problemelor financiare care nu au ocolit nici Uniunea Europeana, s-a luat in discutie chiar posibilitatea abandonarii proiectului. Politicienii europeni au inteles in final ca o astfel de misiune poate genera multa inovatie si trebuie sa mearga mai departe, indiferent de costuri. S-a gasit in scurt timp un inlocuitor pentru NASA, Roskosmos manifestandu-si interesul pentru ExoMars.
Trebuie sa spunem ca ambele parti au motivatii pentru aceasta colaborare. Europa are o buna si lunga colaborare cu Rusia in programele spatiale. Piata lansatoarelor comerciale este doar unul din exemple. Nu mai departe de anul trecut Arianespace introducea in flotila sa, venerabila racheta Soyuz.
Deasemenea, reputatia oamenilor de stiinta rusi este una foarte buna, in trecut, multe instrumente dezvoltate de centrele de cercetari rusesti au zburat pe sateliti europeni.
Nu in ultimul rand vine aspectul financiar: Europa este in recesiune si este vital pe de o parte sa isi extinda pietele de desfacere si pe de alta parte sa atraga finantare din alte parti.
Concernul rus Gazprom incearca sa recupereze teren prin lansarea unui nou satelithttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121105051059Rusia are anul acesta un buget comparabil cu ESA si va avea in anii urmatori din ce mai multi bani alocati sectorului spatial, asa cum a anuntat presedintele Putin.
Cati bani cheltuie marile agentii spatiale in fiecare an?http://spacealliance.ro/qa/?qa=22/cati-bani-cheltuie-marile-agentii-spatiale-in-fiecare-anLa sfarsit putem aminti factorul politic: Europa, inca dependenta energetic de Rusia, are tot interesul de a mentine relatii diplomatice foarte bune cu vecinul sau de la rasarit.
Rusia pe de alta parte are propria motivatie pentru o colaborare durabila, de termen lung cu ESA. Guvernul rus a inteles ca sectorul spatial poate fi un element cheie pentru revenirea tarii in elita tehnologica mondiala. Din pacate insa, subfinantarea de dupa 1990 a afectat grav acest domeniu: lipsa investitiilor au dus la intreruperi in programele de cercetare, care nu au mai tinut pasul cu ultimele progrese mondiale, multi din specialistii de top au ales sa paraseasca tara in cautarea unor conditii mai bune in Occident, iar absolventii care vin astazi de pe bancile universitatiilor nu sunt la acelasi nivel.
Infrastructura este invechita si costisitoare-poate cel mai bun exemplu fiind recentele frictiuni aparute cu Kazahstanul si cosmodromul din Baikonur.
Baikonur pus sub semnul intrebariihttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130212042212Exceptii fac doar segmentul lansatoarelor si cel al solutiilor de navigatie prin satelit.
In domeniul lansarilor Rusia ramane inca pe pozitia intai (in 2012 cele mai multe rachete au fost rusesti sau de provenienta ruseasca). Explicatia ar fi ca marile companii ruse producatoare de componente pentru rachete au inteles foarte bine imediat dupa prabusirea blocului estic ca nu vor putea supravietui decat daca vor externaliza o parte din servicii. Asa au aparut multe din spin-off-urile comerciale de astazi care ofera servicii de lansare pentru operatorii de sateliti : SeaLaunch, Eurockot, ILS etc. Fluxul de bani asigurat de aceste lansari au tinut pe linia de plutire aceste companii, insa nici aici lucrurile nu sunt perfecte (dovada cele cateva accidente inregistrate de rachetele rusesti in ultimii doi ani).
Glonass este deasemenea aproape de a realiza acoperirea globala (ii mai lipseste un singur satelit) insa sufera in continuare pe plan tehnic (sistemul foloseste satelitii vechi de tip Glonass M, dupa ce prototipul Glonass K nu a confirmat pe orbita).
Rusia egaleaza formal Statele Unite la numarul de sateliti de navigatiehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111205070018In domeniul stiintific lucrurile stau chiar si mai prost. In februarie 2011 Rusia pierdea la lansare satelitul GEO-IK2 1 - prima platforma a unei noi generatii GEO-IK, sateliti ce sunt folositi pentru observatii geodezice cu aplicatii deoportiva civile cat si militare.
Rusia la o noua lansare esuatahttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110202094819Misiunile interplanetare sunt inexistente: Phobos-Grunt, satelitul care trebuia sa aduca Rusia inapoi in explorarea planetara dupa o inactivitate de 20 de ani, a ramas captiv la sfarsitul lui 2011, intr-o orbita in apropierea Pamantului, nereusind sa scape de atractia gravitatiei terestre si sa fie inscris intr-o traiectorie de transfer catre Marte, si a ars ulterior in atmosfera.
Proiectul Phobos-Grunt fusese initiat in anul 1996 cu obiective extrem de ambitioase- de a ajunge la Phobos, satelitul natural al lui Marte, de a colecta mostre de sol si de a le intoarce inapoi pe Pamant.
Ultima misiune martiana ruseasca fusese Mars 96, iar ultima misiune interplanetara de succes fusese a doua proba lansata in 1988 in programul Phobos. Rusia are un record absolut negativ in privinta misiunilor spre Marte (rata de reusita 0%)– din cele 20 de probe lansate anterior toate au esuat.
Pornirea de la zero acum in 2013 a unui program de explorare planetara este extrem de dificila- implicand realizarea de componente noi, netestate in misiuni anterioare in spatiu.
Banii sunt o componenta majora in industria spatiala, insa nu sunt singurul ingredient al unei formule de succes. Cateodata, oamenii potriviti la locul potrivit pot valora miliarde de euro, sau dimpotriva, lipsa lor poate intarzia un proiect cu ani buni.
Managementul lui Roskosmos stie foarte bine acest lucru si tocmai de aceea o colaborare cu ESA este esentiala pentru viitorul Rusiei in spatiu.
Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 1)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111125084959Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 2)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111208063619Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 3)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120106085306Phobos-Grunt- cenusa sau diamant? (partea 4)http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120113083316
Dupa aceasta paranteza, sa ne uitam un pic si la ce inseamna ExoMars.
Misiunea Exobiology on Mars va avea doua etape: in 2016 vor zbura TGO (Trace Gas Orbiter) si EDM(Entry, Descent and Landing Demonstrator Module), in timp ce etapa din 2018 va include un rover martian. TGO este un satelit care va cauta urme de metan sau de alte gaze (un posibil indicator pentru activitatea biologica si geologica) si va servi drept releu in jurul lui Marte in timp ce EDM va experimenta, asa cum spune si numele, intrarea in atmosfera a viitorului rover.
Acest modul este foarte important pentru testarea scenariului de zbor, mai ales dupa experienta nefericita din trecut cu Beagle 2.
Cooperarea dintre cele doua agentii se va extinde la partea de instrumentatie stiintifica. Rusia va asigura doua lansatoare Proton M Breeze M pentru zborurile din 2016 si 2018, dar si modulul de coborare la sol pentru rover.
NASA nu este complet straina de acest proiect-americanii vor furniza “Electra UHF radio package” ce va fi montat la bordul satelitului TGO si experimentul “Proximity Link telecom and engineering support” de pe EDM.
Credit ESA