Pe 15 mai 2013, US Air Force a lansat cel de al patrulea satelit din blocul 2F al programului GPS, Global Positioning System, cel mai cunoscut program de navigatie la nivel mondial.
Primul satelit GPS 2F-1, a fost lansat in mai 2010 si a ocupat slotul 2 din planul orbital B, inlocuind mai vechiul GPS 2A-27.
Al doilea, GPS 2F-2, a fost lansat in iulie 2011, a ocupat slotul 2 din planul orbital D si a inlocuit in functie platforma GPS 2A-11 care implinise venerabila varsta de 20 de ani (ea fusese lansata pe 3 iulie 1991 la bordul unei rachete Delta 2).
In sfarsit, cel de al treilea satelit GPS 2F-3 a fost lansat pe 4 octombrie 2012 de la baza spatiala Cape Canaveral, de catre o racheta Delta 4. El a ocupat in final pozitia 5 din planul orbital A.
Statele Unite lanseaza un nou satelit GPShttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20121005022130Constelatia GPS, proiectata pe 6 planuri orbitale a cate 4 sateliti, are in momentul de fata 32 de sateliti din patru generatii diferite: 2A, 2R, 2RM si 2F.
Prima generatie Navstar a fost folosita intre 1978 si 1985 si a cuprins 11 platforme. Ea a fost urmata de Navstar 2 sau Block II a carui proiectare a inceput de la inceputul anilor 80, dar care a fost introdusa in serviciu mult mai tarziu, incepand cu anul 1989. Navstar 2 a suferit in decursul timpului mai multe modificari, oficial catalogate in mai multe versiuni: 2A,2R,2RM si in sfarsit acum 2F. Primii sateliti Navstar 2 au fost lansati intre 1989 si 1990- in total 9 platforme, apoi au urmat Navstar 2A (lansati intre 1990-1997) versiune ce a inclus alte 19 platforme, Navstar 2R (1997-2004) care a avut 13 platforme , Navstar 2RM (2005-2008) ce a adus alte 8 platforme si in sfarsit astazi Navstar 2F care a ajuns la cea de a treia platforma.
Versiunea anterioara 2RM fusese construita de Lockheed Martin. In anul 1996 US Air Force schimba contractorul principal si oferea lui Boeing o intelegere pentru constructia a 33 de sateliti GPS 2F. Ulterior, in 2001, autoritatile americane au revizuit contractul din nou si au pastrat numai 12 sateliti din aceasta versiune, oferind in acelasi timp lui Lockheed Martin un contract pentru blocul 3 al sistemului GPS.
O data cu primul satelit din versiunea 2F s-au adus modificari notabile fata de ceea ce US Air Force operase pana atunci. Platforma a fost redusa de la 2032 kg la 1545 kg si o data cu iesirea din uz a rachetei Delta 2 sarcina plasarii in orbita a fost transferata mai puternicelor Delta 4 si Atlas 5.
Acestea, spre deosebire de Delta 2 sunt capabile sa transfere satelitii direct pe orbita inalta dorita (circulara cu inaltimea de 20200 km si inclinatie 55 de grade)–totul in decursul unui zbor de 3 ore si jumatate- si nu sa lase (ca in cazul generatiei anterioare) incarcatura intr-o orbita de transfer. In trecut motoarele orbitale ale satelitului trebuiau sa finalizeze inscrierea in traiectoria dorita–de obicei in decursul unor manevre care puteau dura pana la cateva zile.
Prin introducerea versiunii 2F si a lansarii la bordul lui Delta 4 sau Atlas 5, nu mai este nevoie ca satelitii sa care la bord un motor de transfer orbital si combustibilul aferent, injectia fiind, cum aminteam mai devreme, directa.
Zborul din 15 mai a fost operat de o racheta Atlas 5 in versiunea 401. Precedenta lansare a acestei rachete avusese loc in luna martie a acestui an, cand a fost transportat pe orbita Pamantului satelitul geostationar SBIRS 2, parte a scutului de aparare antiracheta.
Statele Unite intaresc scutul antiracheta cu un nou satelit geostationarhttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130320093056Atlas 5 face parte alaturi de Delta 4, din programul EELV-‘Evolved Expendable Launch Vehicles’ al US Army si este considerata astazi una dintre cele mai bune rachete de pe piata. Rachetele de tip Atlas 5 au doua variante constructive (heavy si light) si ajung la lungimi de pana la 58.3 m si diametre de 3.8 m, fiind lansate fie de la Cape Canaveral (hangarul 41) cum a fost cazul de fata, fie de la baza Vandenberg (hangarul 3C).
Primul satelit lansat de Atlas 5 a fost HotBird 6 pe 21 august 2002 insa de atunci au fost folosite opt configuratii diferite : 401,411.421,431,501,521,531 si 551- versiunea cea mai puternica ce a lansat misiunile interplanetare New Horizons in 2006 si Juno in 2011.
Containerul rachetei este protejat de mai multe tipuri de capsule protectoare in functie de masa si de volumul incarcaturii - diametrul capsulei poate fi de 5.4 m si respectiv 4 m, iar pentru lungime sunt deasemenea trei variante constructive.
Versiunea 401 a lui Atlas 5 este o racheta cu doua trepte-un motor RD180 de provenienta ruseasca in conjunctie cu CCB (Common core Booster) in prima treapta si un motor RL10A4-2 in treapta a doua. Motorul RD-180 din treapta intai a fost proiectat si construit initial in Rusia de NPO Energomash.
Ulterior a fost insa transferat catre RD AMROSS LLC, un ‘joint venture’ infiintat impreuna cu compania americana Pratt & Whitney pentru a putea vinde produsul pe teritoriul Statelor Unite.
Treapta a doua mai cunoscuta pe plan international sub numele de Centaur, a fost construita de aceeasi companie americana Pratt & Whitney, si are calitatea de a fi restartabila, fiind capabila sa deserveasca o gama larga de scenarii de zbor. Atlas 5 este capabila sa propulseze o masa de pana la 9050 kg intr-o orbita LEO, 6670 kg intr-o orbita “sun synchronous” sau 4950 kg intr-o orbita de transfer geostationara.
Satelitii GPS-2F au o durata de viata crescuta de pana la 15-18 ani si sunt echipati cu procesoare si memorii imbunatatite. Deasemenea ei ofera posibilitatea unei mai usoare reprogramari pe orbita-lucru esential pentru a asigura flexibilitatea ulterioara, aduc un semnal mult mai puternic, rezistent la interferente externe pentru aplicatii militare-cunoscut sub indicativul “M-code”, aduc o imbunatatire a preciziei de pozitionare datorita digitalizarii ceasului atomic de la bord si nu in ultimul rand preiau in serie semnalul experimental care a fost folosit pentru prima oara de GPS 2R-20 (semnal de navigatie in banda L5 destinat aviatiei civile pentru imbunatatirea acuratetii si performantelor sistemului de pozitionare de la bordul avioanelor de linie).
Cum aminteam la inceputul acestui articol, GPS este cel mai matur si cel mai popular sistem de navigatie prin satelit la momentul actual, insa aceasta piata este in continua expansiune in ceea ce priveste numarul de utilizatori si volumele financiare implicate. Din acest motiv si considerand si componenta strategica pe care aceasta tehnologie o implica, marile puteri spatiale investesc constant in dezvoltarea propriilor sisteme care sa le asigure independenta la nivel global. Glonass-ul rusesc a atins recent acoperirea globala pe care o pierduse in anii 90 in lipsa investitiilor, Compass-ul chinez vine puternic din urma ca si Galileo-ul european, astfel ca ne putem astepta la schimbari majore in urmatorii ani.
Pentru cei interesati, mai jos, o comparatie scurta intre sistemele care exista astazi.
Ce sisteme de navigatie prin satelit exista astazi?http://spacealliance.ro/qa/?qa=14/ce-sisteme-de-navigatie-prin-satelit-exista-astaziCredit Boeing/USAF