Ieri, 4 octombrie 2012, Statele Unite au lansat de la hangarul 37 B al bazei spatiale din Cape Canaveral, un nou satelit ce va face parte din constelatia ‘Global Positioning System’ binecunoscuta sub numele de GPS.
Lansarea care a inceput la ora 12:10 UTC si care s-a sfarsit 3 ore si 33 de minute mai tarziu, s-a efectuat la bordul rachetei Delta 4 versiunea M+(4.2), noul satelit GPS 2F-3 urmand sa ocupe slotul 1 din planul orbital A al constelatiei GPS, acolo unde va inlocui un satelit vechi de 19 ani (GPS 2A-12). Acesta a fost al 21-lea zbor al rachetei Delta 4.
Timp de o luna echipa de ingineri de la sol va efectua teste intensive cu echipamentul electronic de la bordul noului satelit si daca ele vor fi trecute cu succes, GPS 2F-3 va intra in operare nominala in constelatie.
Acesta este al treilea satelit din versiunea a patra (F) a celei de a doua generatii Navstar 2. Primul, GPS 2F-1, fusese lansat in mai 2010, ocupase slotul 2 din planul orbital B, inlocuind mai vechiul GPS 2A-27.
Al doilea, GPS 2F-2, fusese lansat in iulie 2011,ocupase slotul 2 din planul orbital D si inlocuise in functie platforma GPS 2A-11 care implinise venerabila varsta de 20 de ani (ea fusese lansata pe 3 iulie 1991 la bordul unei rachete Delta 2).
Constelatia GPS, care in configuratia minimala consta in 6 planuri orbitale a cate 4 sateliti, primeste asadar un nou membru alaturi de cei 31 de sateliti operationali pe care ii are la momentul actual: 11 sateliti din generatia 2A, 12 din generatia 2R, 7 din generatia 2RM modernizata si in sfarsit unul din generatia 2F.
Prima generatie Navstar a fost folosita intre 1978 si 1985 si a cuprins 11 platforme. Ea a fost urmata de Navstar 2 sau Block II a carui proiectare a inceput de la inceputul anilor 80, dar care a fost introdusa in serviciu mult mai tarziu, incepand cu anul 1989. Navstar 2 a suferit in decursul timpului mai multe modificari, oficial catalogate in mai multe versiuni: 2A,2R,2RM si in sfarsit acum 2F. Primii sateliti Navstar 2 au fost lansati intre 1989 si 1990- in total 9 platforme, apoi au urmat Navstar 2A (lansati intre 1990-1997) versiune ce a inclus alte 19 platforme, Navstar 2R (1997-2004) care a avut 13 platforme , Navstar 2RM (2005-2008) ce a adus alte 8 platforme si in sfarsit astazi Navstar 2F care a ajuns la cea de a treia platforma.
Versiunea anterioara 2RM fusese construita de Lockheed Martin. In anul 1996 US Air Force schimba contractorul principal si oferea lui Boeing o intelegere pentru constructia a 33 de sateliti GPS 2F. Ulterior, in 2001, autoritatile americane au revizuit contractul din nou si au pastrat numai 12 sateliti din aceasta versiune, oferind in acelasi timp lui Lockheed Martin un contract pentru blocul 3 al sistemului GPS.
O data cu primul satelit din versiunea 2F s-au adus modificari notabile fata de ceea ce US Air Force operase pana atunci. Platforma a fost redusa de la 2032 kg la 1545 kg si o data cu iesirea din uz a rachetei Delta 2 sarcina plasarii in orbita a fost transferata mai puternicelor Delta 4 si Atlas 5.
Acestea, spre deosebire de Delta 2 sunt capabile sa transfere satelitii direct pe orbita inalta dorita (circulara cu inaltimea de 20200 km si inclinatie 55 de grade)–totul in decursul unui zbor de 3 ore si jumatate- si nu sa lase (ca in cazul generatiei anterioare) incarcatura intr-o orbita de transfer. In trecut motoarele orbitale ale satelitului trebuiau sa finalizeze inscrierea in traiectoria dorita–de obicei in decursul unor manevre care puteau dura pana la cateva zile.
Prin introducerea versiunii 2F si a lansarii la bordul lui Delta 4 sau Atlas 5, nu mai este nevoie ca satelitii sa care la bord un motor de transfer orbital si combustibilul aferent, injectia fiind, cum aminteam mai devreme, directa.
Satelitii GPS-2F au o durata de viata crescuta de pana la 15-18 ani si sunt echipati cu procesoare si memorii imbunatatite. Deasemenea ei ofera posibilitatea unei mai usoare reprogramari pe orbita-lucru esential pentru a asigura flexibilitatea ulterioara, aduc un semnal mult mai puternic, rezistent la interferente externe pentru aplicatii militare-cunoscut sub indicativul “M-code”, aduc o imbunatatire a preciziei de pozitionare datorita digitalizarii ceasului atomic de la bord si nu in ultimul rand preiau in serie semnalul experimental care a fost folosit pentru prima oara de GPS 2R-20 (semnal de navigatie in banda L5 destinat aviatiei civile pentru imbunatatirea acuratetii si performantelor sistemului de pozitionare de la bordul avioanelor de linie).
Racheta Delta 4 a fost folosita in zborul cu numarul 21 in versiunea M+ avand un sistem de boostere (2 motoare de tip GEM 60 cu combustibil solid) care initiaza lansarea, un motor RS68 pentru prima treapta ce furnizeaza 3312 kN la un timp de ardere de 259 secunde si un motor RL-10B2 pentru treapta a doua ce furnizeaza 110kN la un timp de ardere intre 850 si 1125 secunde.
Ambele motoare functioneaza pe baza de hidrogen si oxygen lichid (LH2/LOX) in tehnologie criogenica.
In aceasta configuratie, racheta este capabila sa transfere o incarcatura cu masa de 10430 kg intr-o orbita LEO sau 1611 kg intr-o orbita GEO.
Trebuie sa amintim, in acest context, ca segmentul satelitiilor de navigatie a fost extrem de activ in ultima perioada, mai ales sub presiunea dezvoltarii explozive a aplicatiilor comerciale de acest tip.
Recent, pe 23 septembrie, China lansa cel de al 15-lea satelit de navigatie de tip Beidou. Europa la randul ei se pregateste pentru lansarea, pe 12 octombrie a inca 2 sateliti Galileo, platformele cu numarul 3 si 4.
Mai multe amanunte despre sistemele de navigatie prin satelit in articolele urmatoare:
GPS trece la un alt nivel- a fost lansat al doilea satelit modernizat al constelatieihttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110804063246Rusia egaleaza formal Statele Unite la numarul de sateliti de navigatiehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111205070018credit Boeing/USAF