Astazi dimineata un meteorit a cazut in regiunea Chelyabinsk din Rusia, starnind panica, provocand pagube insemnate si demonstrandu-ne inca o data daca mai era cazul ca traim intr-o lume fragila. Pamantul este sub amenintare si a fost expus coliziunii cu obiecte venite din spatiu dintotdeauna, insa azi omenirea dispune de alte tehnologii pentru a ne apara si totusi nu dam suficienta atentie acestui lucru.
Ca o ironie, ca sa ne arate cat de mult gresim, cand tot interesul public era indreptat spre asteroidul 2012 DA14 asteptat sa treaca in aceasta seara in apropierea planetei noastre, la un minim istoric de 27000 km, 'amenintarea' a venit din alta parte (cu mentiunea ca deocamdata, pana nu este reconstruita traiectoria meteoritului, nu putem sa excludem in totalitate ca acesta sa fie o bucata desprinsa din 2012 DA14 sau un obiect care il insotea).
La scurta vreme, satelitul MSG-3, parte a constelatiei Meteosat Second Generation a organizatiei europene Eumetsat, captura o imagine spectaculoasa cu meteoritul la intrarea sa in atmosfera.
Despre satelitul MSG-3 in articolul nostru din 2012:
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120705141207Un meteorit, in functie de regiunea din spatiu din care vine, poate intra in atmosfera Pamantului cu viteze cuprinse intre 10-70 km/s . Daca adaugam dimensiunile sale reduse, putem spune ca avem in fata un obiect de care nu ne putem feri cu usurinta. In cazul de fata (primele estimari arata o viteza sub 20 km/s si o dimensiune de cativa metri) autoritatile ruse au anuntat ca baza militara din apropiere a incercat sa sparga obiectul, interceptandu-l pe orbita la o altitudine putin sub 20 km, cel mai probabil tragand o salva de proiectile in incercarea de a face un baraj aerian. Dupa incident, armata rusa a gasit o spartura cu diametrul de 6 m in gheata lacului Chebarkul, la 50 km de Chelyabinsk si se presupune ca acesta ar fi fost punctul de impact a partii centrale din corpul meteoritului (probabil insa ca alte fragmente mai mici s-au rupt la inaltime si sunt raspandite acum la sol).
Este greu de crezut ca o racheta obisnuita sol-aer, mult prea putin agila si avand un focos exploziv, se poate macar apropia in jurul unui obiect inconjurat de o unda de soc atat de mare. De obicei testele anti-racheta sunt atent pregatite, pe baza unor calcule foarte precise de interceptare, cu lansatoare speciale, foarte agile si cel mai important se fac orbital sau suborbital, nicidecum in atmosfera, tocmai din considerentele pe care le aminteam mai devreme.
Revenind la 2012 DA14, el are 51 m in lungime, o magnitudine absoluta (valoarea de catalog masurata) de 24 si o masa de 1.8e+08 kg. Totusi, pentru aceasta trecere in apropierea Pamantului, magnitudinea aparenta (estimata), nu coboara sub 7.4, deci asteroidul nu este vizibil cu ochiul liber.
Mai multe detalii sunt date de biroul Near Earth Object si Solar System Dynamics de la NASA:
http://ssd.jpl.nasa.gov/sbdb.cgi?sstr=2012%20DA14;orb=1http://neo.jpl.nasa.gov/risk/2012da14.htmlTrecerea lui 2012 DA14 va putea fi urmarita in aceasta seara pe site-ul Slooh Space Camera:
http://events.slooh.com/Ce concluzii trebuie trase insa din acest eveniment? In primul rand, conceptul de aparare spatiala nu este o gluma, el trebuie consolidat si pus in practica cat mai curand. Altfel, data viitoare s-ar putea sa nu fim la fel de norocosi. Specialistii spatiali au inteles foarte bine acest lucru si discutiile inter-agentii au demarat cu ceva timp in urma, una din aceste conferinte internationale avand loc in 2011 la Bucuresti, ‘Planetary Defense Conference’ – insa politicienii, cei care sunt in final factorul de decizie, trebuie sa constientizeze si ei pericolul din spatiu.
“Planetary Defense Conference” gazduita de Bucurestihttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110511004746Esential in ecuatia evitarii unui impact cu un obiect venit din spatiu este timpul de reactie. Trebuie sa existe o solutie agreata de comun acord de marile agentii spatiale, cu o baza legala clar stabilita asupra responsabilitatii interventiei (preferabil coordonata de un organism international cum este ONU), cat si mijloacele tehnice ale interventiei (fie ca vorbim despre distrugerea unui asteroid sau simpla sa deviere). Insa cel mai important factor este cresterea capacitatii de detectare a potentialelor surse de amenintare pentru Pamant. De aceea pe urmatorii ani vor trebui investite sume consistente pentru a construi noi radare terestre si chiar observatoare plasate in spatiu. Nu in ultimul rand trebuie pusa in discutie si capacitatea de colectare, diseminare si investigare a datelor obtinute pentru a putea realiza predictii corecte- fiind necesare centre specializate de procesare a informatiilor.