14 ani a durat constructia rachetei Launcher One a lui Branson (un proiect care a inceput in 2007 si care a costat, potrivit estimarilor, aproximativ 700 de milioane de dolari).
Pe parcursul timpului, solutia inginereasca a suferit mai multe modificari, cum era si firesc, in cautarea nisei optime intr-o piata foarte dinamica in care concurenta (Rocket Lab, Astra etc) nu a stat nici ea pe loc: primele versiuni de motoare (Newton 1 si 2) au fost abandonate in favoarea unor variante imbunatatite (Newton 3 si 4), greutatea, volumul si inclusiv capacitatea de transport au crescut.
A rezultat o racheta in doua trepte, o prima treapta propulsata de un motor Newton 3 si o a doua propulsata de un motor Newton 4. Ambele sunt alimentate cu RP1 si oxigen lichid (LOX). LauncherOne este de altfel singura racheta lansata din aer ce foloseste in exclusivitate combustibil lichid, pentru ca Pegasus de la Northrop Grumman, de care aminteam in articolul anterior, foloseste pentru toate cele trei trepte ale sale HTPB (hydroxyl-terminated polybutadiene).
Alimentarea cu RP1/LOX aduce desigur avantaje din punct de vedere al tractiunii, insa complica foarte mult logistica, mai ales pentru un vehicul care, pana la locul de lansare, petrece ceva timp expus solicitarilor de zbor sub aripa avionului.
Newton 3 dezvolta 326 kN si la un scenariu clasic functioneaza timp de 180 de secunde, reusind accelerarea rachetei pana la viteza de 12780 km/h. Sarcina este apoi preluata de Newton 4, motorul celei de a doua trepte, care are dezvolta 22.26 kN si care, restartabil fiind, cu un timp de functionare de pana la 360 de secunde, reuseste sa accelereze incarcatura pana la viteza orbitala (in jurul valorii de 27000 km/h).
LauncherOne are o lungime totala de 21.33 m si o greutate de 25.8 tone. Pe segmente vorbim de un diametru de 1.62 m pe prima treapta, 1.27 m pentru a doua si respectiv 1.27 m pentru capsula protectoare a satelitilor.
Cele doua scenarii de zbor pe care Branson le comercializeaza la un pret mediu de 12 milioane de dolari pe zbor, sunt LEO clasic inclinat la 28.5 grade fata de Ecuator (altitudinea de peste 200 km) unde capacitatea de transport este de pana la 500 kg si respectiv SSO (98.5 grade inclinatie, altitudine 500 km) unde capacitatea de transport se reduce la 300 kg. Avantajul este mobilitatea locului de lansare, numai pe teritoriul SUA fiind 5 locatii.
Pe viitor cei de la Virgin propun chiar si o varianta imbunatatita, cu o a treia treapta denumita 'Exploration 3-Stage Variant ' pe modelul Pegasus, pentru a putea deservi misiuni interplanetare (100 kg tranfer la Luna, 70 kg la Venus si respectiv 50 kg la Marte).
Rachetele LauncherOne sunt asamblate la fabrica deschisa de companie in Long Beach, California, acolo unde lucreaza aproape 500 de oameni.
LauncherOne Service Guide
Despre racheta Pegasus
LauncherOne a celor de la Virgin, la prima sa misiune comerciala. Partea 1
Credit Virgin Orbit