Ziua de 13 iunie a adus lansarea unei noi misiuni stiintifice americane. Este vorba de NuSTAR sau ‘Nuclear Spectroscopic Telescope Array’, un satelit construit si lansat de Orbital Sciences Corporation, dar operat de ‘California Institute of Technology’ pentru NASA.
Zborul a avut loc la ora 16:00 UTC de la baza aeriana Bucholz din atolul Kwajalein. A fost vorba de o lansare atipica pentru ca satelitul a fost transportat pe orbita de o racheta Pegasus XL – o racheta in trei trepte ce este activata in aer si nu la sol.
Cu o lungime de 16.9 m pentru varianta standard si 17.6 m pentru varianta XL, un diametru mediu de 1.2 m si o greutate de 18.5 tone (respectiv 23.1 tone Pegasus XL), racheta este capabila sa transporte intr-o orbita LEO sateliti cu masa de pana la 443 kg.
Fiind o racheta lansata din aer sistemul de ‘boostere’ lipseste. Prima treapta este propulsata de un motor ATK Orion-50SXL pe baza de HTPB (hydroxyl-terminated polybutadiene) si care contine si partea aerodinamica a rachetei responsabila pentru stabilizarea in faza initiala (aripile rachetei).
In treapta a doua regasim un motor Orion-50XL tot pe baza de HTPB, in timp ce treapta a treia face uz de un motor Orion-38 deasemenea pe baza de HTPB.
Dezvoltata la sfarsitul anilor 80 de compania Orbital, racheta a avut primul zbor in aprilie 90 (misiunea Secs/Pegsat). Versiunea XL, cea care a zburat ieri, a reusit doar la a treia incercare – dupa doua zboruri gresite in iunie 1994 si iunie 1995. Ultimul zbor al lui Pegasus avusese loc in octombrie 2008 cu satelitul american IBEX (Interstellar Boundary Explorer).
Lansarea de ieri, realizata la bordul avionului L-1011"Stargazer" a fost cea cu numarul 41 in istoria rachetei Pegasus si numarul 31 pentru versiunea XL. Pegasus este unul din cele mai sigure sisteme, avand 35 de reusite din care 27 consecutive (un zbor din noiembrie 1996 a fost partial reusit -pasageri la bord satelitii SAC-B si Hete 1).
Costul unei lansari care ajunge la 11 milioane de dolari (estimare la nivelul anului 1994) este deasemenea unul competitiv pentru platforme relativ mici.
In afara rachetei Pegasus, divizia de lansatoare a lui Orbital-Orbital Launch System Group, mai opereaza rachetele Taurus si Minotaur. Daca Taurus are un bilant negativ (cu 2 esecuri consecutive in cazul satelitiilor NASA OCO si Glory), Minotaur a ajuns deja la seria a 5-a: seriile1, 2 si 3– rachete in 3 trepte care sunt folosite pentru zboruri suborbitale de test, seria 4 care a intrat recent in operare pentru orbite LEO (zborul de test avand loc in noiembrie 2010) si seria a 5-a aflata in faza de proiectare urmand sa aiba zborul inaugural in 2013 cu un transfer orbital spre Luna –respectiv lansarea platformei LADEE apartinand NASA. Aceasta din urma intentioneaza sa se pozitioneze ca un lansator comercial capabil sa depaseasca granita orbitelor LEO si ar fi practic o extindere a serviciilor companiei Orbital.
Satelitul TacSat 4 intra in formatiehttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111004004815
Cateva detalii despre zborul de ieri. Desprinderea rachetei de avion a avut loc la o viteza relativa de 0.82 Mach si o altitudine de 11887 m. Dupa 5 secunde, cand distanta intre racheta si avion a fost suficient de mare/sigura s-a activat treapta intai, aceasta functionand pentru 71 de secunde (T0+00:16) dupa care s-a separat de restul ansamblului. La momentul T0+01:32 si o altitudine de 71.6 km a avut loc activarea treptei a doua, urmata de desprinderea capsulei protectoare la T0+02:08 si o altitudine de 115.2 km.
Treapta a doua s-a oprit din functionare si s-a desprins la T0+02:44 si o altitudine de 180.1 km, lasand ansamblul intr-o orbita intermediara de transfer pentru urmatoarele 7 minute.
Treapta a treia a preluat tractiunea la T0+09:06 si 620 km altitudine si a activat pana la T0+10:14 si altitudinea de 629 km atungi cand a avut loc separarea satelitului si injectia orbitala propriu zisa. Au urmat apoi manevre de evitare (in termeni de specialitate ‘collision avoidance manoeuvres’), pentru scoaterea rachetei de pe traiectoria satelitului.
Dupa stabilirea unui link de comunicatie cu satelitul (primele contacte in care se vor culege date de telemetrie si se vor transmite primele comenzi se vor realiza cu ajutorul retelei TDRSS-Tracking and Data Relay Satellite System), NuStar va fi mai tarziu manevrat spre o orbita circulara cu inaltimea de 550 km si inclinatia de 6 grade. Acolo, in prima faza (aproximativ 23 de zile) urmeaza sa isi calibreze instrumentele stiintifice, apoi va intra in etapa de observatii astronomice.
Credit Orbital