Orbcomm a ramas in acest moment cu doar 12 din cei 18 sateliti lansati pentru a doua generatie a constelatiei sale, OG2.
Primul satelit OG2 a fost lansat in 2012 ca incarcatura secundara a cargoului Dragon, la debutul sau oficial pentru ISS. Insa, dupa cum bine ne amintim, racheta Falcon 9 a celor de la SpaceX a avut ceva probleme atunci, astfel ca pasagerul a ajuns pe o orbita mult mai joasa decat cea planificata, reintrand in atmosfera dupa numai doua zile.

Orbcomm nu a pierdut bani pentru ca satelitul era asigurat pentru 10 milioane de dolari, adica ceva mai mult decat se platise pentru constructia sa (tot contractul celor 18 sateliti costase 120 de milioane de dolari).

A urmat o a doua lansare in 2014, tot cu SpaceX, ocazie cu care 6 alti sateliti au fost transportati in spatiu, apoi o a treia, in 2015, cand Falcon 9 a plasat un alt lot de 11 sateliti.
Insa la scurt timp 2 dintre acesti noi sateliti s-au defectat, oprindu-se din functionare.
In 2016, alt satelit trecea in safe mode dupa expunerea la o doza mai ridicata de radiatii provenita de la o furtuna solara.
Satelitul a fost atunci recuperat si Orbcomm a incercat sa remedieze problema printr-o actualizare a software-ului de bord, insa aparent fara prea mare succes, pentru ca in aprilie anul acesta se pierdea definitiv comunicatia cu platforma si deci, orice posibilitate de control.
Au urmat doua anomalii, parca trase la indigo, cand in iunie si iulie, alti doi sateliti s-au oprit din functionare, reducand constelatia OG2 la doar 12 sateliti.

Ei trebuie sa deserveasca aproximativ 1.2 milioane de mesaje pe zi si se pare ca cel putin deocamdata fac fata acestei incarcari pentru ca OG2 sunt net superiori tehnic lui OG1 (cu o capacitate de comunicare de sase ori mai mare).

Insa pe termen lung aceste defectiuni, care par sistematice, nu pot decat sa ingrijoreze managementul companiei. Firesc se nasc intrebari cu privire la calitatea componentelor utilizate, insa nu trebuie sa uitam modelul de afaceri asumat care se baza pe constructia unor sateliti ieftini, care operareaza in orbita joasa ce aduce dificultati suplimentare, astfel ca de la inceput se stia ca probabilitatea ca unele platforme sa se defecteze este destul de ridicata.

Poate cel mai relevante aici sunt politele de asigurare incheiate pentru satelitii aflati in orbita: una acoperind intreaga constelatie, reprezentand contravaloarea a pana la trei sateliti, si a doua, acoperind grupul primilor cinci sateliti, care permite, in caz de defectiuni, decontarea contravalorii unuia dintre ei.
Insa chiar si asa, politele de asigurare nu pot acoperi o companie care nu este capabila sa remedieze calitatea serviciilor pe care le presteaza. Nu este vorba despre imposibilitatea de a transmite mesajele ci de intarzierile in transmisie pe care pierderea unor noduri ale constelatiei o aduc.

Satelitii Orbcomm OG2 sunt construiti de Sierra Nevada Corp. ca prim contractor, cu Boeing asigurand echipamentul de comunicatie si Advanced Solutions, Inc (ASI) asigurand software-ul si sistemul de control al pozitiei si orbitei.
In aceste conditii este destul de clar ca optiunea de constructie a inca 30 de sateliti, care era prevazuta in contractul initial, nu va fi activata. Cel mai probabil se va trece direct la generatia a treia a constelatiei, numita firesc OG3.
Aici partener strategic va fi compania Inmarsat. Satelitii OG3 vor fi aparent plasati in orbite polare si se vor putea conecta cu satelitii geostationari de telecomunicatie pe care ii are Inmarsat.

OG2 folosesc platforma SN100A, una stabilizata triaxial, cantaresc 172 de kg si masoara 1m x 1m x 0.5m cu panoul solar pliat si respectiv 13m x 1m x 0.5m cand panoul solar este desfacut.
Vorbim despre un singur panou solar cu celule solare in tripla jonctiune Ga-As, ce poate genera 400W, suficient pentru cei 250W ceruti de echipamentul de comunicatie si pentru inca cei cativa zeci de wati ai platformei.
Satelitii sunt plasati in orbite cu altitudinea de 750 km si inclinatia de 52 de grade si sunt echipati cu motoare pe baza de hidrazina furnizate de Moog Inc., ce le permit manevre in plan orbital si mutarea dela un nod la altul.  
Datele de telemetrie si telecomenzile se transmit la o rata de pana ma 4 Mbps, in timp ce datele M2M (Machine-to-Machine) si AIS (Automatic Identification System) pot atinge pana la 310 Mbps. Pentru ele satelitul foloseste o antena de 8 m lungime si 25 de cm in diametru, functionand in banda VHF, la frecvente intre 137 MHz si 153 MHz.
 
Falcon 9 zboara din nou. Si o face bine de aceasta data
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20151222120650

Credit Orbcomm