“The Falcon Has Landed!”, referire la celebra fraza a lui Armstrong din 1969, cand Apollo 11 reusea aselenizarea, s-a auzit azi noapte in centrul de comanda SpaceX din Hawthorne, California, dupa ce treapta intai a rachetei Falcon 9 ateriza inapoi la Cape Canaveral in urma unui zbor de 10 minute in care ridicase pe orbita 11 sateliti pentru constelatia Orbcomm.

Cu siguranta nu de aceeasi anvergura ca evenimentul din 1969, insa un punct important pentru compania SpaceX care revine la zbor dupa accidentul din luna iunie (cand s-a pierdut cargoul CRS-7) si in general pentru industria spatiala de astazi, recuperarea treptei intai a lui Falcon 9 este inca un pas inainte pentru scaderea preturilor de lansare si implicit pentru cresterea numarului de zboruri spatiale in urmatorii ani, sau cum spune Elon Musk, fondatorul SpaceX, cheia care va transforma specia umana intr-una multiplanetara.
Pe scurt un acces mai facil la orbita terestra (dar nu numai), deblocarea capitalului privat si atragerea lui din alte domenii de activitate (inclusiv o contrapondere pentru instrumentele financiare clasice in conditiile in care investitiile in aerospatial produc deja randamente mult mai bune) si o dezvoltare accelerata a industriei de profil, cu impact direct in economie (avans tehnologic si inovatie, educatie, locuri de munca, capital solid, crestere durabila etc).

Cu acest zbor pentru Orbcomm, SpaceX avanseaza in directia diversificarii clientilor sai, iesind din sfera exclusiva a lansarilor guvernamentale, in conditiile in care contractele oferite de NASA (sau alte organizatii ale statului american) nu vor putea sustine planurile de dezvoltare ale companiei pe termen lung. Umbrela contractelor publice, cum este cazul zborurilor spre ISS, va fi mai devreme sau mai tarziu ridicata, iar companiile private vor fi lasate sa se descurce prin propriile lor forte, astfel ca ele trebuie sa se pregateasca din timp pentru acel moment. Din fericire, SpaceX pare sa fi inteles acest lucru si isi face foarte bine temele.

Sa vedem insa care au fost particularitatile zborului de azi noapte. In primul rand trebuie sa spunem ca Falcon 9 a ajuns deja la 20 de zboruri de la debutul sau oficial in 2010. Racheta este in permanenta dezvoltare si de aici si versiunile diferite afisate de SpaceX.
Dintre aceste 20 de zboruri, 5 au fost in versiunea 1.0, 8 in versiunea 1.1 si 6 in versiunea 1.1 R (adica reutilizabila). Lansarea de azi foloseste o varianta imbunatatita, denumita generic 1.2 si care aduce modificari ale propulsorului Merlin 1D (deja cel mai performant propulsor pe baza de RP-1 / LOX la nivel mondial, depasind celebrul motor rusesc NK33), rezervoare mai mari, modificari chimice ale combustibilului pentru cresterea densitatii etc. Chestiuni nu neaparat esentiale pentru acest zbor, insa cum spuneam, SpaceX priveste cu un ochi si spre viitor, iar lansarile reale sunt cele mai bune teste pentru astfel de modificari. Falcon 9 v1.2 devine astfel cu aproximativ 30% mai performanta, dand posibilitatea de recuperare a treptei intai chiar si in cazul unui zbor in orbita GTO.
Vorbim tot despre o versiune reutilizabila, dar din motive tehnice (pentru a simplifica scenariul-eliminarea curentilor de aer laterali, tangajul etc., dar si datorita faptului ca platforma marina SpaceX fusese avariata), de aceasta data s-a decis ca aterizarea sa aiba loc pe uscat. Nimic nou pana aici, in afara faptului ca acesta a fost un zbor oficial, cu sateliti incarcati la bord - se demonstrase deja in zboruri de test ca treapta intai a lui Falcon 9 poate ateriza fara probleme la sol.

 

Cei 11 sateliti lansati astazi fac parte din constelatia OG2 (Orbcomm Generation 2) ce va include in final 30 de noi sateliti ai operatorului american, dar si o modernizare a arhitecturii terestre, totul intr-un efort estimat la circa 230 de milioane de dolari.
Primele 18 platforme au fost construite de un consortiu format din Sierra Nevada Corporation, MicroSat Systems si Argon ST, in baza unui contract de 117 milioane de dolari semnat in 2008.
Primul satelit din acest lot a fost lansat tot de Falcon 9 in zborul din octombrie 2012, pe post de incarcatura secundara la cargoul Dragon CRS-1. Din pacate, unul din motoarele rachetei a cedat, astfel ca scenariul de zbor a fost schimbat din mers. Dragon, echipat cu un sistem de propulsie performant a putut sa isi corecteze singur traiectoria, insa Orbcomm OG2 1 nu, astfel ca a reintrat in atmosfera la scurt timp.
Un alt lot, de 6 sateliti Orbcomm OG2 a fost incarcat in zborul din iulie 2014 al lui Falcon 9 v1.1 R si de aceasta data ei au ajuns corect pe orbita.

Satelitii Orbcomm OG2 folosesc o platforma de tip SN 100A, stabilizata triaxial, cantaresc 172 de kg, sunt un paralelipiped cu dimensiunile de 1m x 1m x 0.5m, au un singur panou solar cu lungimea de 13m, in tripla jonctiune GaAs, generand minim 400W si, in pofida costului scazut, sunt proiectati pentru cel putin 5 ani de operare. Ei zboara in mai multe planuri orbitale cu altitudinea de 750 km si inclinatia (fata de Ecuator) de 52 de grade, dupa lansare fiind manevrati (cu ajutorul propulsiei proprii) in interiorul planului orbital pana la slotul orbital dorit.
 

Transmitand la frecvente de 137 MHz – 153 MHz, Orbcomm OG2 sunt echipati cu o antena VHF, lunga de 8 m si cu un diametru de 25 cm. Ei pot descarca date cu o viteza de transfer de pana la 310 Mbps si pot comunica cu antenele de sol (downlink/uplink) pana la 4Mbps.
Folositi in principal pentru aplicatii de tip M2M (machine-to-machine) de circa 1.3 milioane de clienti din industrie in 130 de tari (printre ei Hitachi Construction Machinery Co. Ltd., John Deere, Komatsu Limited, Volvo Construction Equipment sau Caterpillar Inc.), ei inlocuiesc, in zone greu accesibile, unde nu exista acoperire, retelele clasice terestre. Spre exemplu controlul  unor masinarii ce functioneaza in zone izolate, urmarirea transportului de containere sau alte aplicatii cargo, platforme petroliere etc.
In plus fiecare satelit are instalat la bord un serviciu de tip AIS (Automatic Identification System) pentru traficul naval.

Ei sunt net superiori generatiei intai de sateliti, OG1, fiecare satelit OG2 fiind practic echivalentul a 6 sateliti OG1 din punct de vedere al accesibilitatii retelei, a vitezei de transmisie a datelor etc.
Segmentul spatial este completat de segmentul de sol ce include 16 statii de sol (Gateway Earth Stations) distribuite in 13 tari, cateva centre de control al segmentului de sol (Gateway Control Centers) si un centru de comanda pentru intregul sistem (Network control Center).
 
 
 
 
 

Orbcomm Inc si-a facut debutul in industria spatiala in 1991 cand lansa un mini satelit experimental, Orbcomm X, dar care din nefericire nu a functionat. Au urmat doua alte concepte din seria CDS (Capability Demonstration Satellites) lansate in 1993, deasemenea mini-sateliti, cantarind doar 14 kg.
Constelatia OG1 a debutat in 1995, iar pana in 1999 Orbcomm o completase deja cu 35 de sateliti, folosind lansatoarele celor de la Orbital, Pegasus si Taurus.
In 2008 erau lansati 5 sateliti QL (Orbcomm Quick Launch) si un al treilea satelit CDS, toti cu scopul de a pregati terenul pentru o viitoare versiune doi a constelatiei. Cum aminteam mai devreme insa, au trebuit sa mai treaca inca 6 ani de atunci, pentru ca primii sateliti OG2 sa devina operationali in constelatie.
Testarea tehnologiilor AIS pe care le aminteam mai devreme si care, pe termen lung, pot deveni un segment de afaceri in sine, a continuat prin trimiterea pe orbita a lui VesselSat-1 (2011) si respectiv VesselSat-2 (2012). A fost necesar acest lucru pentru ca toti cei 5 sateliti QL din 2008, care aveau aceasta tehnologie la bord s-au defectat in scurt timp, inainte ca testele sa poata fi realizate.

Cine este Orbcomm.
Orbcomm Low Earth Orbit a pornit in anii 80 ca o filiala a companiei Orbital Sciences Corporation, insa drumul ei catre profitabilitate a fost unul complicat.
In 1992 Orbital atragea un alt investitor in proiect, compania Teleglobe Mobile Partners (Teleglobe Mobile), o filiala a lui Teleglobe Inc., si numele se schimba in ORBCOMM Global L.P.
In 2000 structura actionariatului se modifica din nou, cu Orbital reducandu-si participatia la 1/3 din companie, restul ramanandu-i lui Teleglobe. Doar pentru scurt timp insa, pentru ca in septembrie 2000, Teleglobe intra sub protectia legii falimentului.
Un an mai tarziu, in 2001, ORBCOMM Global L.P. era cumparata de un grup de investitori privati si devenea ORBCOMM LLC, preluand de la Orbital Sciences Corporation inclusiv licentele de comunicatie.
In noiembrie 2006 compania, intre timp redenumita in forma sa actuala, ORBCOMM Inc., era listata pentru prima data la bursa, reusind astfel sa atraga capital suplimentar pentru finantarea programelor sale de modernizare, OG2.
Urma semnarea contractelor cu Sierra Nevada Corporation si Space Exploration Technologies Corporation, pentru constructia si respectiv lansarea noii flote.
In prezent, compania, cu sediul central in Rochelle Park, New Jersey, se situeaza la un profit anual de 96.2 milioane de dolari la un numar de 465 de angajati.
Dupa lansarea reusita de astazi, asa cum era de asteptat, pretul actiunilor tranzactionate la bursa a crescut, asa dupa cum se poate vedea mai jos.

Credit SpaceX/SNC