Vineri 23 iunie, racheta indiana PSLV a mai zburat o data de la baza spatiala Satish Dhawan din Sriharikota. Eveniment aniversar, misiunea cu numarul 40 a lansatorului indian a fost un succes total: 31 de sateliti au fost urcati cu bine intr-o orbita LEO cu altitudinea de 500 km si inclinatia de 97.4 grade. Desi separarea satelitilor s-a produs repede (zborul in sine a durat doar 23 de minute), misiunea PSLV C38 a fost una complexa care a inclus, dupa separarea pasagerilor, continuarea orbitarii Pamantului si restartarea multipla a treptei superioare de propulsie. Astfel de teste, a treia oara practic cand sunt facute de inginerii indieni, le dau acestora date valoroase in perspectiva imbunatatirii performantelor tehnice ale rachetei PSLV.
Polar Satellite Launch Vehicle a intrat in flota indiana in 1993, teoretic ca un lansator de clasa mica destinat sa satisfaca nevoile indigene in programele coordonate de ISRO (Agentia Spatiala Indiana), mai ales in orbita joasa. Insa dificultatile si intarzierile din programul de dezvoltare a lansatorului mare GSLV (despre care vom vorbi in alt articol) au facut din PSLV calul de bataie, care a dus greul programului spatial indian in ultimii ani: la bordul ei au fost lansati satelitii geostationari telecom ai tarii, tot datorita ei a fost posibila realizarea sistemului de navigatie IRNSS, lansarea unor misiuni interplanetare ca Chandrayaan 1 sau Mars Orbiter Mission (primele misiuni lunara respectiv martiana a Indiei) sau astronomice (Astrosat, primul telescop spatial indian).
Doar doua evenimente au fost inregistrate in aceste 40 de zboruri (esecul din primul sau zbor cu satelitul IRS 1E si o functionare defectoasa in 1997 cand pasagerul IRS 1D a fost lasat pe o orbita mai joasa decat se astepta), insa inginerii au invatat repede si le-au remediat, aducand permanent imbunatatiri.
Asa au aparut, pe langa varianta originala G si versiunile CA sau XL, aceasta din urma folosita si in zborul de care discutam acum.
PSLV a devenit in scurt timp versatila si sigura. Aceste calitati combinate cu pretul redus si cu politica foarte deschisa pentru colaborari internationale pe care ISRO a practicat-o in ultima decada, au facut din PSLV una dintre cele mai populare rachete de pe mapamond, multe tari alegand sa isi lanseze satelitii cu ajutorul ei. Intrata inca dinainte de 2000 pe piata nano-satelitilor, PSLV a profitat din plin de caderea industriei spatiale ucrainene si de disparitia lansatoarelor Rockot sau Dnepr, preluand foarte multe platforme Cubesat si doborand de doua ori pana acum recordul mondial in privinta numarului de sateliti lansati simultan.
Racheta indiana PSLV la al doilea sau record mondial: de aceasta data cu 104 sateliti la bord
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20170215152934
India isi imbunatateste lansatorul de clasa mica in cautarea mai multor contracte
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20160928134312
Lansarea cu numarul 30 pentru racheta indiana PSLV
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20150712221508
Cartosat 2 E este un satelit de observatie a Pamantului de 712 kg. El este o varianta imbunatatita a predecesorilor sai din seria Cartosat 2, India avand o lunga experienta in domeniul remote sensing: Cartosat 2 (lansat in 2007), Cartosat 2A (lansat in 2008), Cartosat 2B (lansat in 2010), Cartosat 2C (lansat in 2016) si Cartosat 2D (lansat in februarie 2017).
Construit pe platforma IRS 2, el este capabil sa faca observatii pancromatice si multispectru, cu rezolutia sub un metru. De altfel, Cartosat 2E a trecut rapid primele teste, fiind pornit si producand primele imagini (deasupra Alexandriei in Egipt si respective deasupra capitalei Qatarului, Doha) la doar cateva zile de lansare.
Restul pasagerilor, 30 la numar au avut o masa cumulata de 243 kg. Cu exceptia nanosatelitului indian Niusat, toti ceilalti sunt straini. Lista lor completa, mai jos. De remarcat prezenta ultimilor nanosateliti care vor completa constelatia QB50 (reamintim ca ceilalti fusesera lansati deja de pe ISS, din pacate printer ei nemaregasindu-se si cei doi sateliti roamnesti Robisat).
Credit ISRO