Ieri seara a avut loc o noua lansare de la cosmodromul din Baikonur, lansare operata de compania ILS- International Launch Services, cu ajutorul rachetei sale Proton M. Am avut parte de un scenariu clasic de zbor, intins pe parcursul a 9 ore si 13 minute si care a inclus 5 activari ale modulului auxiliar de propulsie Breeze M.
Astazi dimineata, ILS anunta ca intregul zbor a decurs conform asteptarilor, toate manevrele orbitale au fost reusite si pasagerul, satelitul Anik G1, a fost lasat intr-o orbita GTO cu caracteristicile 9138 km x 35786 km x 13.4 grade inclinatie.

Aceasta a fost lansarea cu numarul 385 in istoria lui Proton, a 79-a operata de ILS si a doua a anului 2013. La inceputul anului au existat ceva tensiuni cu privire la viitorul lansarilor din Baikonur.

Baikonur pus sub semnul intrebarii
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130212042212

ILS este o companie cu sediul in Virginia, SUA, dar al carei actionar majoritar este compania ruseasca Khrunichev Space Center, aceeasi care construieste si racheta Proton. Aceasta companie ILS-care are drepturi de exclusivitate pentru comercializarea serviciilor de transport- a fost fondata pentru a facilita accesul Khrunichev catre operatorii de sateliti comerciali din intreaga lume.

Racheta Proton, intrata in operare sub indicativul UR500 si-a facut debutul pe 16 iulie 1965 si in lunga sa activitate a efectuat zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi si nu in ultimul rand a transportat sateliti comerciali si militari pe orbita.

Proton M Breeze M este o racheta care cantareste 705 tone si a carei lungime ajunge la 58 m. Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere, cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 si 7.4 m. Acestora li se adauga sistemul aditional Breeze M care dezvolta o forta suplimentara de pana la 20 kN si care este echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord, fiind direct raspunzator de calitatea injectiei orbitale a transportului. In cazul acestuia, cantitatea de combustibil incarcata depinde de specificul misiunii si este variata pentru a optimiza performanta zborului.

Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune 583 kN, iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN cu 4 ajutaje. In aceasta echipare racheta este capabila sa inscrie intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg.

In ciuda acestei lungi istorii, Proton a fost implicata recent intr-o serie de incidente, ce au ridicat semne de intrebare cu privire la capacitatea aerospatialului rus de a asigura producerea componentelor la calitatea ceruta si mai apoi integrarea lor corecta in rachete, in conditiile unui numar foarte mare de lansari in care este implicat.
Problemele au fost cauzate in majoritate de modulele auxiliare de propulsie si nu de racheta in sine. In ultimele 24 de luni au fost 22 de lansari ce au folosit module Breeze (M sau KM) dintre care 4 au esuat, adica un procent de 18%, inacceptabil pentru domeniul spatial.
Dintre ele, trei au fost folosite impreuna cu racheta Proton si unul impreuna cu racheta Rockot, toate au avut insa sateliti rusesti la bord: GEO-IK2 in februarie 2011, Express AM4 in august 2011, Telkom 3/Express MD2 in august 2012 si zborul din decembrie 2012 al lui Yamal 402.
Acesta din urma este primul care implica latura comerciala a lui Krunichev (constructorul rachetei Proton) – compania ILS. Pana acum, toate zborurile cu probleme fusesera operate guvernamental si multa vreme s-a speculat ca aceste probleme ar fi cauzate tocmai de rigurozitatea cu care se lucreaza in programul public.
Proton s-a intors la zbor abia la sfarsitul lunii martie 2013.

Racheta ruseasca Proton revine la zbor cu satelitul Satmex 8
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130327051025

Breeze M ramane un modul instabil chiar si post-lansare, pentru ca in multe din aceste cazuri in care subperformeaza, nu se reuseste pasivizarea sa corecta. In octombrie 2012, modulul Breeze M ce esuase in zborul din august a explodat pe orbita, avand rezervoarele pe jumatate incarcate si a produs aproximativ 500 de deseuri spatiale. Incidente similare au mai fost in anul 2007 si 2010, fiecare producand aproximativ 100 de deseuri. Un alt modul Breeze M a ramas in orbita in 2011, insa acesta este deocamdata intact.
Este o statistica ingrijoratoare pentru industria spatiala rusa care foloseste pe scara larga modulele Breeze M si probabil le va mai folosi mult timp de acum inainte.

Cateva date despre pasager.
Satelitul Anik G1 apartine operatorului canadian Telesat. El este construit de compania Space Systems/Loral pe platforma LS1300. Satelitul are o durata estimata de viata de 15 ani. Anik G1 este echipat cu 24 de transpondere in banda C, 28 de transpondere in banda Ku si 3 transpondere in banda X. Anik G1 va fi plasat la slotul orbital 107.3 grade vest, alaturi de Anik F1. Anik G1 cantareste 4.9 tone.

Compania Telesat cu sediul in Ottawa Canada este unul din liderii de pe piata internationala a telecomunicatiilor detinand o flota proprie de 14 sateliti la care se adauga inca 13 sateliti apartinand altor operatori dar care sunt de asemenea sub controlul Telesat.
Experienta de peste 40 de ani in domeniul spatial (primul satelit Telstar1 fiind lansat in 1962) este reflectata de multitudinea pozitiilor orbitale detinute: la 118.7 grade vest, 111.1 grade vest, 107.3 grade vest, 82 grade vest, 72.7 grade vest, 63 grade vest, 37.5 grade vest, 15 grade vest, 76.5 grade est si 138 grade est.
Un amanunt interesant este acela ca societatea Telesat este detinuta prin asociere de Loral Space Communications Inc. (64%) si departamentul de pensii publice al Canadei (36%).
Loral Space & Communications mai are in portofoliu 56% din grupul XTAR in care are ca partener concernul spaniol HISDESAT (fondat de Hispasat S.A si Spanish Ministry of Defence), insa si-a instrainat recent, in urma unor probleme legale si tehnice la satelitii pe care ii construieste, partea centrala a afacerii – compania SS/L, catre canadienii de la MDA Corporation (MacDonald Dettwiler) contra sumei de 875 milioane de dolari.

Final de ancheta pentru Intelsat 19 : cauza defectiunii a fost o explozie la unul din panourile solare
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130121112545

Credit ILS