Miercuri 12 octombrie 2011 India a revenit pe scena spatiala cu o noua lansare in care s-a folosit o racheta PSLV (Polar Satellite Launch Vehicle) – al 20-lea zbor in istoria acestui lansator si al 18-lea succes inregistrat consecutiv de la intrarea sa in operare in anul 1993.
Precedentul zbor avusese loc pe 15 iulie 2011 atunci cand fusese lansat satelitul GSAT-12.
India lanseaza un nou satelit geostationarPlecata la ora 05 :31 UTC de la baza spatiala Satish Dhawan din regiunea Sriharikota, racheta PSLV a transferat pe orbita, dupa un zbor de aproximativ 22 de minute, satelitii Megha-Tropiques, VesselSat 1, SRMSAT si Jugnu.
Acest scenariu multiplu nu este o noutate pentru racheta indiana pentru ca din aprilie 2008 ea detine si recordul in materie de lansari simultane- cu 10 sateliti lansati in acelasi timp.
Megha-Tropiques este un satelit de 1 tona construit in parteneriat francez-indian intre CNES agentia spatiala franceza si ISRO, agentia spatiala indiana.
El va zbura intr-o orbita LEO circulara 867 km x 867 km x 20 grade inclinatie.
Platforma de baza a fost furnizata de ISRO- un bus de tip IRS- iar ei i se adauga 3 instrumente stiintifice :
-MADRAS
-SAPHIR
-SCARAB
Cu ajutorul lor se vor colecta date despre atmosfera terestra (vapori de apa, distributia norilor, fenomene de evaporare si precipitatii), date care vor imbunatati cunostiintele despre influenta ciclului apei in natura asupra evolutiei climei in regiunea tropicala.
Jugnu este un nanosatelit de tip Cubesat 3U- adica un Cubesat triplu cu dimensiunile 10 cm x 10 cm x 30 cm si 3 kg greutate. Satelitul este construit in India de Indian Institute of Technology Kanpur.
Pentru aproximativ un an atat cat este durata sa de viata, el va opera o camera de observatii ce functioneaza in infrarosul apropiat, camera ce va fi folosita pentru monitorizarea dezastrelor naturale si a terenurilor agricole.
SRMSAT este un microsatelit de 10kg construit de Universitatea SRM care va monitoriza efectul gazelor de sera in spectrul infrarosu apropiat 900nm-1700nm.
Vesselsat-1 este un microsatelit de 29 kg construit in Luxemburg de compania Luxspace. El este primul dintr-o miniconstelatie de 3 sateliti ce vor fi inchiriati companiei Orbcomm si vor monitoriza automat dintr-o orbita LEO navele comerciale.
PSLV sau Polar Satellite Launch Vehicle este o racheta de 294 tone, cu patru trepte ce combina combustibil lichid si solid si este capabila sa lanseze o incarcatura de 3200kg intr-o orbita joasa (LEO) sau 1600kg intr-o orbita sun-synchronous (SSO).
Din aprilie 2008 detine si recordul in materie de lansari simultane- cu 10 sateliti lansati in acelasi timp.
In aceasta lansare nu s-a utilizat versiunea standard ci una imbunatatita, cu indicativul XL –folosita pentru prima data la lansarea lui Chandrayaan-1 -care are o capacitate de transport sporita: 3800 kg pentru LEO si 1750 kg pentru SSO.
Racheta este propulsata de un sistem de 6 boostere de tip PSOM XL/S 12, prima treapta de un motor PS1/S138 dezvoltand 4817kN, treapta a doua de un motor PS2/L40 furnizand 799kN, treapta a treia de un motor PS3/S7 cu o forta de tractiune de 238kN si in sfarsit treapta a patra de un motor PS4 de 14.6kN.
Desi programul spatial indian este pe un trend ascendent in mare parte, exista totusi si elemente negative si din pacate ele sunt critice pentru a reusi ceea ce India si-a propus pe termen lung- zboruri cu echipaj uman, lansari spre Luna si mai departe spre Marte.
Veriga slaba este chiar varful de lance al industriei aerospatiale din India (prin prisma capacitatii de transport si a perspectivelor pe care le deschide) - lansatorul GSLV.
Aici se spera trecerea de la actuala versiune GSLV-Mark1 la noua versiune GSLV-Mark2 (capabila sa trasnporte 5 tone intr-o orbita joasa LEO) si mai tarziu la GSLV-Mark3 (cu o capacitate undeva la 13 tone pentru o orbita LEO).
India are de ceva vreme un parteneriat extins cu Rusia care ar trebui sa ii asigure suportul pentru intrarea in randul natiunilor capabile sa trimita astronauti in spatiu.
Colaborarea s-a materializat printre altele si prin sprijin tehnic pentru motoarele rachetelor indiene-vorbim acum in principal de treapta a treia a rachetei GSLV.
Aceasta, un motor de tip -KVD-1M, furnizata pana acum de Rusia de la racheta Proton, va fi inlocuita cu un motor de constructie proprie cryogenic (CS).
Vechiul motor rusesc functiona pe baza de oxigen si hidrogen lichid si a fost vandut la inceputul anilor 90, imediat dupa destramarea URSS, in numar de 7 bucati catre India dintre care 6 au zburat deja (si numai unul singur a ramas in stoc ca rezerva pana la intrarea in functiune a noului motor indian). Mai tarziu datorita regulatiilor de transfer de tehnologie care au aparut pe plan mondial India a fost fortata sa ia decizia dezvoltarii unui motor indigen, nemaiputand cumpara componente rusesti. Dezvoltarea acestuia in laboratoarele indiene a fost un proces anevoios ce a durat mai mult de 18 ani si inca nu este 100% functional dupa cum vom arata mai jos.
Pe 15 aprilie 2010 si mai tarziu pe 25 decembrie 2010 India a efectuat zboruri cu racheta GSLV. Din pacate ambele au fost esecuri sfarsite prin pierderea rachetei si a incarcaturii.
Fara posibilitatea de a inlocui lansatorul GSLV intregul program spatial indian este in pericol – si nu ne referim aici doar la zborurile cu echipaj uman ci si la lansarile de sateliti GEO ce vor trebui transferate catre alti operatori si deci vor scoate bani suplimentari din bugetul agentiei indiene ISRO.
Pentru India aceasta ar fi o abatere majora de la directia strategica trasata pentru programul sau spatial-dezvoltarea unei game proprii de rachete si deservirea din resurse interne a tuturor segmentelor si tipurilor de misiuni spatiale.
ISRO are un buget in continua crestere (circa un miliard de dolari pe an) finantat din resurse proprii si din prestarea de servicii de lansare pentru alti operatori internationali si mai mult de 16.000 de ingineri mobilizati direct in cercetare/proiectare/infrastructura.
credit ISRO