In precedentele articole SpaceAlliance am facut o scurta radiografie a saptamanii spatiale 10-17 iulie 2011, care, coincidenta sau nu, ca si anul trecut a fost una extrem de activa.
A venit randul sa discutam acum despre o alta lansare petrecuta vineri 15 iulie 2011, de aceasta data de la cosmodromul Baikonur.
O racheta Proton M operata de International Launch Services a ridicat simultan pe orbita- incercand sa eficientizeze raportul dintre capacitatea de transport a rachetei si greutatea relativ scazuta a incarcaturii actuale- doi sateliti geostationari : cea mai noua platforma a companiei SES World Skies-satelitul SES 3 si satelitul Kazsat2.

Plecata la 23 :16 UTC, racheta a efectuat un scenariu de zbor clasic- orbita de parcare/orbita intermediara/orbita de transfer/GTO/GEO- si a lasat la ora 07 :17 primul satelit (SES3) intr-o orbita de transfer geostationara cu inclinatia de 24.7 grade, apogeul la 35888 km si perigeul la 3701 km, iar pe al doilea l-a transportat direct intr-o orbita GEO circulara – separarea lui Kazsat 2 avand loc la 08 :40 UTC.
In urmatorul interval de timp SES 3 va folosi motoarele de la bord pentru manevrarea catre pozitia geostationara dorita.

Racheta folosita pentru lansare-Proton M Breeze M- are o lungime de 58 m si cantareste 705 tone in configuratie nominala. Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere, cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1 si 7.4 m. Acestora li se adauga sistemul aditional Breeze M care dezvolta o forta suplimentara de pana la 20 kN si care este echipat cu un sistem de stabilizare triaxiala, un sistem de navigatie si un calculator de bord, fiind direct raspunzator de calitatea injectiei orbitale a transportului. In cazul acestuia, cantitatea de combustibil incarcata depinde de specificul misiunii si este variata pentru a optimiza performanta zborului.

Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 276 care furnizeaza un total de 11 MN. Treapta a doua este alimentata de 3 motoare de tip RD 210 plus un motor de tip RD 211 furnizand o forta totala de 2.4 MN. Treapta a treia este propulsata de un motor de tip RD 213 cu forta de tractiune 583 kN, iar controlul si dirijarea zborului sunt realizate cu un sistem de avionica triplu redundant care comanda un motor de 31 kN cu 4 ajutaje. In aceasta echipare racheta este capabila sa inscrie intr-o orbita de transfer geostationara o masa de pana la 6360 kg.

Istoric vorbind, racheta Proton, initial purtand indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor pe 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si Cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi, si nu in ultimul rand a transportat sateliti militari si comerciali pe orbita (zborurile comerciale au inceput pe 9 aprilie 1996 cu satelitul Astra 1F).
Pentru statistica trebuie spus ca acesta a fost zborul cu numarul 365 al unei rachete Proton si al 66-lea sub indicativul ILS.

Operarea rachetei a fost facuta de ILS sau “International Launch Services”- o companie cu sediul in Virginia, SUA, dar al carei actionar majoritar este compania ruseasca Khrunichev Space Center, aceeasi care construieste si racheta Proton. Aceasta companie ILS-care are drepturi de exclusivitate pentru comercializarea serviciilor de transport- a fost fondata pentru a facilita accesul Khrunichev catre operatorii de sateliti comerciali din intreaga lume.



Sa revenim insa la satelitii transportati pe orbita in acest zbor.
SES3, al 45-lea satelit SES, construit in urma unui contract semnat in mai 2007 cu Orbital Sciences Corporation este ultimul dintr-o serie de 3 sateliti (cu o optiune pentru inca alti doi) ce urmau sa fie trimisi pe orbita pentru a reimprospata flota SES (SES2 ultimul din serie va fi lansat si el anul acesta la bordul unei rachete Ariane 5, copasager cu satelitul Arabsat 5C- cel mai probabil in august sau in septembrie).

Despre primul satelit al seriei cel care a fost plasat la slotul orbital 101 grade vest, am vorbit intr-un articol SpaceAlliance din aprilie 2010 .

Trebuie spus ca totusi dintre cei 3 sateliti ai seriei, SES2 va fi cel mai interesant din punct de vedere tehnic pentru ca va gazdui suplimentar un experiment al armatei americane-‘Commercially Hosted InfraRed Payload’ sau CHIRP-un senzor cu camp vizual foarte larg care de la inaltimea orbitei geostationare va supraveghea in permanenta activitatea de la sol fiind integrat in sistemul de detectie si aparare antiracheta.

Ca si precedentele platforme, SES3 vine echipat in aceeasi configuratie –cu 24 de transpondere in banda C si 24 de transpondere in banda Ku, dar tot acest echipament auxiliar este montat pe o platforma noua Orbital- Star 2.4.
Este un satelit stabilizat triaxial cu ajutorul unui sistem de propulsie monopropelant pe baza de hidrazina, cantareste 3152 kg la lansare si are o durata de viata garantata de producator de 15 ani.
Energia electrica este generata cu ajutorul a patru panouri solare in tehnologia Ga-As si este inmagazinata in doua baterii Li-Ion cu capacitatea de 4840 Ah pentru a deservi consumul ridicat al antenelor (care poate ajunge in total si la 5000 W).

Asa cum aminteam mai sus, dupa ce satelitul va folosi propriile motoare pentru a se plasa precis la slotul orbital dorit, va incepe o campanie de teste si de pregatire a echipamentelor pentru operare nominala, urmand ca activarea si intrarea oficiala in flota SES sa se produca in circa o luna.

SES3 va inlocui la pozitia orbitala 103 grade vest, platforma AMC1 ce fusese lansata in anul 1996 la bordul unei rachete Atlas 2A. El este destinat serviciilor de telecomunicatii si de televiziune HD de pe teritoriul Statelor Unite.

SES World Skies este compusa din SES Americom si SES New Skies si detine printre altele SES Astra si SES Sirius in Europa.
Cu o flota de 41 de sateliti si avand 550 de clienti la nivel global, in peste 100 de tari, SES acopera 99.9% din teritoriul Pamantului si ofera servicii de televiziune (1200 de canale TV din care 85 HD), servicii de telecomunicatii, internet sau transfer de date securizate pentru organisme guvernamentale.

Cine este insa al doilea pasager al lui Proton M ?
Kazsat 2 comandat initial in 2006 ca un complement al satelitului Kazsat 1 si tintind o lansare in 2009 a fost ulterior amanat pana la aceasta data astfel ca odata cu iesirea din operare a primului a devenit de fapt un inlocuitor pentru acesta. Operat de JSC KazSat din Kazakhstan el este construit de fapt in Rusia de compania Khrunichev dar instrumentatia vine de la Thales Alenia Space. Pentru aproximativ 12 ani satelitul de 1330 kg va opera cele 16 de transpondere in banda Ku de la pozitia orbitala 86.5 de grade est realizand servicii de comunicatii de date si transmisii TV pentru Kazakhstan si Asia centrala.

Credit ILS