Revenim in acest articol, cu un subiect pe care nu l-am mai abordat de ceva timp, dar care merita readus in atentie: misiunea TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) a NASA.
Apropierea de Pamant a misterioasei comete interstelare 3I/ATLAS, cu punctul culminant pe 19 decembrie 2025 la circa 270 de milioane de km, a mobilizat in ultimele luni, toate resursele pe care astronomii le aveau la dispozitie. Evident, observatiile de la sol au fost dublate de cele din spatiu, urmand traiectoria cometei prin sistemul nostru solar si diferitii sateliti care se aflau in zona. Arhivele de date (spre exemplu cele ale telescopului spatial Gaia, care intre timp a fost oprit), au fost si ele redeschise si scanate pentru informatii suplimentare.
Astfel, la mijlocul lunii ianuarie, NASA programase o campanie dubla, folosind in paralel capabilitatile vanatorului de exoplanete TESS, cu cele ale batranului Hubble. Ambele erau pozitionate convenabil in orbita, in raport cu 3I/ATLAS. Hubble urmarea de altfel vizitatorul inca din 30 noiembrie si a reusit sa o faca pana pe 22 ianuarie, atunci cand acesta s-a indepartat in directia Jupiter, acolo unde, pe 16 martie, satelitul Juno, aflat in orbita planetei, va mai incerca o serie de observatii.
In paranteza trebuie spus ca in octombrie, TGO si MRO au cules informatii proaspete, folosind distanta mica la care cometa a trecut de suprafata lui Marte (29 milioane de km), dupa care pe nasura ce ea se deplasa spre Soare (distanta minima estimata a fost de 203 milioane de km), SOHO si GOES-19 au adaugat date astronomice noi.
Apoi, in noiembrie, intre 2 si 25 ale lunii, o alta sonda, aflata in drum spre Jupiter (JUICE a ESA), fusese folosita la fel, pentru a produce imagini ale cometei.
In final date insuficiente pentru a clarifica toate aceste caracteristici exotice ale vizitatorului, astfel ca, speculatiile, alimentate si de diverse teorii provenind din mediu stiintific, si amplificate de media, nu au facut decat sa creasca in randul publicului larg.
Inchidem acest comentariu, spunand ca, de altfel TESS isi mai folosise capabilitatile de observare a cometelor si pe C/2018 N1 (o cometa descoperita de NEOWISE) la inceputurile sale din 2018, atunci cand si-a calibrat camerele; si mai tarziu in timpul campaniei dedicate stelei Beta Pictoris, unde, de la o distanta de 63 de ani lumina, a reusit sa observe in spectrul vizibil, cozile a trei comete ce tranzitau respectivul sistem solar.
Ba chiar, accidental, gratie campului vizual larg de care dispune, in mai 2025, cu doua luni inainte de a fi descoperita oficial, TESS reusise sa surprinda in imaginile sale, cometa 3I/ATLAS, insa fara ca acest lucru sa fie realizat de astronomi, pentru ca magnitudinea era doar 20.8. Doar ulterior, cand au fost reanalizate datele, cometa a putut fi si ea identificata in imaginile respective.
TESS, parte a programului Explorer al NASA, este construita de fosta companie Orbital ATK (din 2018 parte a grupului Northrop Grumman) pe o platforma LEOStar-2, similar altor misiuni din acelasi program, spre exemplu NuSTAR.
Prezentare NuStar - partea 1
https://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20120614081823
Gandita de la inceput ca o misiune ‘low cost’, un satelit de doar 360 kg si dimensiuni reduse 3.9 m x 1.2 m x 1.5 m, TESS reusea practic sa injumatateasca pentru agentia americana, costurile fata de predecesorul Kepler. Iar intrarea sa in operare in 2018, a fost calculata perfect, inaintea finalizarii campaniei K2 a lui Kepler, asigurand continuitatea agentiei in acest domeniu.
Acest lucru a putut fi realizat In principal datorita faptului ca, desi beneficia de intreaga infrastructura DSN si de suportul NASA pe chestiunile critice, agentia a reusit sa externalizeze o mare parte a misiunii catre industrie si centrele tehnice din universitati. Ca o scurta nota, un parteneriat public-privat care functioneaza deocamdata, mult mai bine in SUA decat in Europa.
Astfel, centrul de comanda al satelitului a ramas la Orbital, operatiunile instrumentelor au mers la MIT, in timp ce dinamica zborului este facuta de Goddard, partea de procesare a fost transferata la Ames Research Center, iar biroul stiintific la Smithsonian Astrophysical Observatory.
Dincolo de economia realizata, TESS a fost un succes si si-a depasit cu mult cerintele, aflandu-se acum in a doua perioada de extensie (Second Extended Mission), dupa ce misiunea fusese prelungita succesiv in iulie 2020 si septembrie 2022. De altfel, in ciuda problemelor de buget, NASA a lansat deja in discutie a treia si a patra posibila extensie.
Revenind la subiectul articolului de azi, trebuie spus ca teoretic, campania lui TESS tinea cateva zile, cu alinierea dupa tinta pe 15 ianuarie si o urmarire permanenta in campul vizual, pana pe 19 ianuarie. La momentul respectiv, cometa era aproape in directia opusa Soarelui (din perspectiva lui TESS).
Numai ca, planificarea misiunii, nu a decurs asa cum se astepta echipa care controleaza satelitul: comenzile au fost incarcate fara probleme la bord, dar chiar la scurt timp, dupa reorientarea in spatiu catre cometa, pe 15 ianuarie, energia electrica de la bord a scazut sub un nivel critic, producand o reactie in cascada. Calculatorul de bord, care are programata o rutina specifica pentru astfel de cazuri neprevazute, are ca prioritate protejarea platformei. Sistemele sunt reconfigurate, cele ne-esentiale sunt oprite, consumul este redus astfel la minim, satelitul este orientat cu panourile catre Soare pentru realimentare si trece in asteptarea instructiunilor de recuperare de la sol. Recuperarea se face manual, sub comanda echipei de operare, dupa investigatii detaliate asupra cauzelor care au dus la anomalie, si urmand un plan bine stalibilit, pentru a nu pune in pericol echipamentul sensibil de la bord.
Asa s-a intamplat si acum.
Pentru orientarea sau pastrarea pozitiei in spatiu, TESS foloseste un sistem compus din 4 roti de reactie (construite de Honeywell in cazul de fata) si un sistem de propulsie cu 4 motoare pe baza de hidrazina, fiecare de 5N. Separat un motor mai mare, de 22 N, este folosit pentru corectiile orbitale.
In cele mai multe cazuri, orientarea se face doar electric, pe baza rotilor de reactie, pentru a evita orice perturbatie in observatiile stiintifice. Doar ca, din timp in timp, rotile, pe masura ce absorb perturbatiile externe isi cresc turatia si trebuie readuse la viteze de rotatie nominale. Atunci, pentru anularea momentului total al satelitului, sistemul de propulsie trebuie sa intervina.
Desi simplu in teorie, tot acest ciclu, care dureaza cateva minute, trebuie executat cu grija.
In primavara anului 2024 spre exemplu, din cauza unei frictiuni crescute in rotile de reactie si ulterior al unei presurizari necorespunzatoare a sistemului de propulsie, TESS a trecut, in decursul a doar catorva zile, prin neplacuta experienta a unui ‘safe mode’ dublu.
TESS are un sistem electric compus din 2 panouri solare, fiecare cu cate 2 segmente (furnizand cel putin 415W, marginal peste cei 290W pe care platforma ii consuma de obicei in observatii), plus o baterie de 96Ah. Aceasta din urma este capabila sa sustina consumul, unor eclipse de pana la 4 ore.
Cum spuneam, acest ’safe mode’ al lui TESS a cauzat in final o pauza de aproape 3 zile intre observatii, dar chiar si asa, 28 de ore au fost puse cap la cap de MIT, rezultand urmatorul video.
Articole mai vechi:
Credit NASA/Wikipedia