Dupa cum cititorii nostri stiu deja, site-ul SpaceAlliance, in cei aproape 15 ani de existenta, nu s-a rezumat la a relata stiri din spatiu ce se petreceau la nivel international, ci, ori de cate ori a fost cazul, am prezentat si evenimente autohtone, in speranta unei mai bune informari a publicului.

Cu atat mai mult cu cat entitatile de profil, cum bine putem intui toti, ca orice institutie a statului roman, nu au excelat niciodata in transparenta, ci dimpotriva.

Romania s-a tot straduit de peste 20 de ani sa bifeze ceva concret in acest domeniu, insa din pacate, cum am spus de fiecare data, in pofida sumelor consistente investite, linia de dezvoltare nu a fost cea mai fericita. In final, nici o surpriza: s-a dovedit ca rezultatele au ramas modeste, iar industria de profil este in continuare, cel putin in aprecierea noastra, subdezvoltata. 

Motivele sunt diverse, la fel ca si posibilitatile de corectare; va fi scopul acestei serii extinse de articole de a trece pe rand prin ele si de a intelege ce se poate face. Desigur, ceea ce veti citi in aceasta serie de articole, este doar o opinie, insa ea este sustinuta de o vasta experienta in domeniu, cu cateva zeci de misiuni spatiale in spate, si, chiar daca pe alocuri poate parea critica, in realitate este vorba despre sfaturi constructive. Din acest punct de vedere, ar trebui, macar luata in considerare de factorii decidenti.

Insa, asa cum am spus mereu, solutiile se rezuma, in final, la o chestiune foarte simpla: calitatea oamenilor pe care ii ai. Spatiul ramane in continuare un mediu complet neprielnic, iar dezvoltarea de aplicatii spatiale nu este la indemana oricui. Resursele financiare sunt importante desigur, dar mult mai importanta este resursa umana; numai cu ajutorul ei poti sa depasesti problemele care vor aparea inevitabil intr-un proiect spatial complex. 

Oricat de blamat in viata noastra de zi cu zi, factorul politic a oferit totusi de fiecare data finantarea ceruta. Romania nu a fost la nivelul marilor puteri spatiale, insa, spre exemplu, din fostul bloc estic european, a avut constant in ultimii ani, primul sau al doilea budget spatial; ceea ce, pentru o tara cu capacitatea noastra industriala de astazi, nu este putin. Deci nu acolo trebuie sa cautam problemele.

Daca adunam, vom vedea ca am cheltuit in total, cateva sute de milioane de euro, o suma care ne-ar indreptati sa cerem acele rezultate concrete despre care aminteam la inceputul articolului.

Dar nu suntem nici pe departe in acel punct. O tara cu traditie istorica in industria aeronautica, este astazi la un nivel tehnologic modest, inscriindu-se intre putinele tari europene, care nu au, nici macar pentru prestigiul national, un satelit.

Revenind la scurta noastra retrospectiva, vom aminti pentru inceput detalii despre incercarile de a lansa sateliti de clasa nano - Goliat si Robisat, cele doua programe carora, la momentul respectiv, le-am dedicat sectiuni speciale pe site-ul nostru, incercand sa centralizam informatiile care razbatusera in presa.

Goliat fusese lansat in 2012, ajungand in spatiu gratie unei lansari gratuite oferite de Agentia Spatiala Europeana. Lansarea era parte a unui program de sustinere a eforturilor spatiale ale noilor veniti in randul agentiei, iar cum Romania era unul dintre acesti noi membri, a fost o oportunitate bine venita.

Goliat insa, datorita unei proiectari defectuoase, a devenit rapid incontrolabil, pierzandu-se orice legatura cu el. Timp de 3 ani a plutit in deriva, pana la reintrarea in atmosfera, pe 2 ianuarie 2015.

Numai bugetul raportat la inceputul proiectului fusese de 500.000 de euro.

A urmat Robisat, o formatie de doi sateliti, Cubesat 2U, avand ca baza experienta acumulata la Goliat si care ar fi trebuit sa intre in programul european QB50. Suma alocata proiectului: 1.000.000 de euro.

QB50 nu s-a nascut usor, dimpotriva, au fost multe piedici despre care am scris de-a lungul timpului, dar in final, in 2016, intr-o serie de zboruri, satelitii europeni au fost, rand pe rand, transportati pe orbita Pamantului.

Exceptie doar Robisat 1 si Robisat 2, singurii sateliti ai programului QB50 care nu au mai fost lansati. Din pacate, niciodata nu a mai fost oferita o explicatie oficiala in aceasta privinta.

In 2015 se punea problema unui studiu preliminar pentru o viitoare misiune spatiala de tip EO, numita FarmSat.

Parte a programului national STAR, Institutul de Stiinte Spatiale trebuia, in acest studiu, impreuna cu partenerii, sa stabileasca utilitatea construirii unei astfel de misiuni de tip Earth Observations, sa defineasca cerintele care se impun satelitului si sa traseze arhitectura preliminara a sistemului.

Romania evalueaza posibilitatea construirii a doi noi sateliti

FarmSat a sfarsit in final la nivelul de idee, statul roman abandonand proiectul si preferand in schimb, gratie apartenentei sale la ESA, sa isi sporeasca participarea la programul Copernicus; gratie acestui program are astazi acces la imagini de mare rezolutie ale teritoriului national si nu numai. 

Programul european de observare a Pamantului, extins intre timp cu multe clase de sateliti zburand in formatie, este desigur net superior unui singur satelit autohton (in ceea ce priveste capacitatea de observatie multi-spectrala, perioada scurta de revizitare, fiabilitatea etc) si a prelevat in final, cum spuneam, ideii de a dezvolta ceva similar in tara. 

Justificat pana la un punct; intrebarile asupra utilitatii dezvoltarii lui FarmSat le-am adresat si noi in 2015 atunci cand recunosteam importanta indiscutabila a domeniului EO in Romania. 

Fara indoiala in Romania datele obtinute prin observatii realizate de la nivelul orbitei terestre sunt de mare utilitate si au aplicabilitate in foarte multe domenii. Ne putem gandi spre exemplu la schimbarile climatice majore ce au avut loc in ultimele doua decade: alternanta de perioade secetoase cu perioade de precipitatii abundente. Ambele cu consecinte dramatice pentru culturile agricole, intr-o tara precum Romania, unde potentialul agricol este foarte ridicat.

O alta aplicatie de actualitate pe care o putem considera este monitorizarea domeniului forestier. Ne amintim cu siguranta cazurile de defrisari ilegale raportate de atatea ori de presa si lipsa unui sistem de gestiune  a padurilor.

Modificarile reliefului sau a bazinelor hidrografice, atent urmarite de specialisti inainte de 1990, au fost ulterior neglijate si astfel, date valoroase au disparut. Insa pentru un management eficient e nevoie de decizii corecte, iar deciziile la randul lor sunt bazate pe informatii. Aici datele satelitare ar intra in scena, pe baza lor vechile modele putand fi actualizate rapid.

Nu in ultimul rand, nu trebuie uitata obligatia Romaniei, la intrarea in UE, de a pastra o evidenta stricta a tuturor proprietatilor. Incadastrarea imobilelor si terenurilor, desi incurajata de Bruxelles si sprijinita cu fonduri europene, nu a fost tocmai un succes, multe din primariile din mediul rural avand in continuare o slaba gestiune a activelor din subordine.

Dincolo de considerente pragmatice de moment, rolul unei agentii nationale este si acela de a realiza un program spatial national, prin dezvoltarea unei industrii de profil si nu doar de a ramane un simplu administrator sau reprezentant legal al statului. 

Din acest punct de vedere, datorita importantei sale strategice si mai ales in actualul context geo-politic global, ideea de a putea construi ceva in tara, chiar daca nu cu capabilitatile de astazi ci pe termen mediu si lung, merita probabil reanalizata.

Vom continua