Continuam articolul nostru despre cei doi sateliti de spionaj ce vor intra in serviciul Poloniei in 2027. Cum spuneam, ei sunt achizitionati din Franta, de la grupul Airbus, au costat 1 miliard de dolari si sunt sateliti foarte performanti, functionand in spectrul optic.

In aceasta a treia parte ne vom uita la caracteristicile tehnice ale platformei pe care sunt construiti Pleiades Neo si vom incerca sa intelegem implicatiile geo-politice din spatele acestei decizii.

Spre deosebire de generatia anterioara HR, care foloseau platforma AstroSat 1000, Pleiades Neo sau VHR (very high resolution) cum mai sunt numiti, sunt construiti pe platforma S950.

Greutatea a scazut usor, de la 970 la aproximativ 900 kg, insa marele avantaj este ca satelitii au devenit mai compacti si, cu ajutorul unui adaptor special, pot fi montati in pereche de cate doi si pot folosi intreaga capacitate a noii Vega C ce tocmai a intrat in serviciul Arianespace; in trecut ei trebuiau lansati individual, Pleiades HR 1A si 1B au folosit cate o racheta Soyuz, iar Pleiades Neo 3 si 4 cate o racheta Vega.

Primul element notabil daca ne uitam la constructia noilor sateliti Pleiades, este evolutia panourilor solare, trecandu-se de la o configuratie cu 3 panouri fixe, la o configuratie cu 2 panouri tip petala, capabile sa se orienteze dupa directia Soarelui.

Satelitii descarca datele colectate atat in banda Ka, in mod clasic catre antenele de sol cat si direct cu ajutorul unui terminal laser construit in Germania de compania Tesat Spacecom (care echipeaza si o parte din constelatia Copernicus a ESA). El se conecteaza la sistemul SpaceDataHighway, compus din satelitii EDRS (European Data Relay System) aflati in pozitie geostationara. Astfel se poate face o descarcare mult mai rapida, inclusiv in zonele unde nu exista statii de sol si se pot obtine viteze de transfer de pana la 1.8 Gbps; pana la 40 TB de date pot fi descarcate in fiecare zi.

Combinatia dintre viteza de descarcare si agilitatea de orientare catre tinta de care aminteam (Roll/pitch: 10 grade in 7 secunde, 30 de grade in 12 secunde, 60 de grade in 20 secunde), da constelatiei capabilitatea de a fixa in fiecare zi pana la 60 de tinte distincte si de a descarca rezultatele observatiilor in cel mai scurt timp posibil, aproape in timp real.

 

 

Ce inseamna toate aceste lucruri pentru Polonia?

Trebuie sa intelegem ca Varsovia, gratie apartenentei sale la Nato, avea deja acces la anumite informatii militare derivate din observatiile satelitilor partenerilor sai din agentie.

Exista programe specializate de schimb de informatii atat intre partenerii europeni, cat si cu celelalte state Nato. 

Pentru ca tot am discutat despre Pleiades, Franta spre exemplu, are un parteneriat strategic, programul Orfeo, cu Italia unde fiecare din parti isi completeaza informatiile: Franta participa cu satelitii sai de observatie in timp ce Italia participa cu satelitii sai SAR (synthetic aperture radar) CosmoSkyMed. Informatiile din programul Orfeo sunt folosite in principal pentru securizarea granitelor proprii, cartografieri, prevenirea dezastrelor naturale, dar pot fi accesibile la nivel mai ridicat si partenerilor NATO, atunci cand exista probleme de interes comun. 

Satelitii CosmoSkyMed scaneaza in permanenta suprafata Pamantului folosind tehnologia SAR (synthetic aperture radar) in banda X la frecventa de 9.6 GHz. Ei sunt capabili sa redea imagini de mare rezolutie, cu un avantaj major prin producerea lor in cascada (fiecare satelit putand livra pana la 450 de imagini zilnic, avand o perioada de revizitare de numai 6 ore) si independenta de conditiile de observatie (iluminare sau nu, conditii meteo nefavorabile etc).

Rezolutia pentru imaginile publice se situeaza la aproximativ 1m, insa ea scade si mai mult pentru aplicatiile militare.

Un parteneriat similar este stabilit cu Germania, care opereaza mai multi sateliti de tip SAR (synthetic aperture radar), dar si cu partenerii americani sau britanici.

Cum spuneam, informatiile de ordin general sunt schimbate cu ajutorul acestor mecanisme de cooperare; sunt insa situatii, mai ales in cazul unor tensiuni regionale, cand interesele statelor nu coincid si atunci este evident de preferat sa ai propriile resurse si sa nu mizezi exclusiv pe un ajutor strain.

Polonia va castiga un sistem performant, insa pentru a-l putea folosi la capacitate maxima depinde partial de o infrastructura comuna (ne referim aici la descarcarea de date prin satelitii geostationari EDRS care ridica semne de intrebare pentru viitor); in acest context, adaugarea unui nod geostationar, intentie deja exprimata de Varsovia, are sens.

Noul satelit ar putea asigura atat o rezerva pentru infrastructura critica de sol, comunicatii guvernamentale securizate, cat ar putea si sa preia o parte din datele platformelor de spionaj.

Polonia devine astfel o putere regionala si va avea o greutate mult mai mare in toate deciziile europene; atat in cele politice cat si in cele militare, mai ales ca tema armatei comune europene incepe sa se vehiculeze din nou.

Ce inseamna toate aceste lucruri pentru Romania?

Pe fondul conflictului din Ucraina, asistam la o cursa a inarmarii evidente in Europa. Inzestrarea militara a depasit cu mult cei 2% din PIB care, in urma cu cativa ani, starneau atatea discutii pe continent.  

Polonia este, asa cum am vazut in prima linie. Ingrijorarile de la Varsovia sunt de inteles prin prisma problemelor istorice pe care le are cu Rusia si care iata, sunt readuse in actualitate de revenirea razboiului in Europa.

Totusi, realist vorbind, nu trebuie sa uitam ca Polonia este parte din Nato. In pofida tuturor informatiilor vehiculate in presa, posibilitatea unui razboi conventional intre blocul Nato si Rusia este exclusa: orice ciocnire nu poate fi decat nucleara si la tehnologia actuala, fara invingator; de aceea ea nu este in avantajul nici uneia dintre parti si va trebui evitata cu orice pret.

Nu este nimic nou aici, ambele parti stiu perfect doctrina militara a adversarului si pana unde se pot testa reciproc. Riscul unui conflict direct nu este zero, insa este mic.

Dar nu acelasi lucru se poate spune despre aparitia unor zone cu conflicte inghetate pe termen lung, ca expresie a unei confruntari hibride indirecte.

Dupa multi ani de pace, pe fondul unor politici discutabile in ultimii ani, razboiul revine in Europa. Dublat de probleme economice si sociale, el readuce in discutie vechile sentimente nationaliste. Cedarea partiala de suveranitate in folosul proiectului european comun, nu mai este vazuta cu ochi buni. Europa in sine se lupta sa isi gaseasca locul intr-o lume in plina miscare, care va trece in scurt timp la multipolarism si s-ar putea sa nu poata oferi solutiile asteptate. 

In acest context, la Varsovia se vorbeste deschis despre Polonia mare; si dupa cum stim nu este singura capitala pe acest trend. Din perspectiva Romaniei acestea nu sunt semne bune: daca toate aceste tari vor sa fie mari, cine va ramane mic?

Poate ca politica Bucurestiului ar trebui sa tina cont si de aceste aceste avertismente pentru viitor, mai ales ca un proverb romanesc spune ‘Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma apar singur’. Istoria Europei este extrem de zbuciumata si nu ne dorim in nici un caz sa o vedem repetata; cu atat mai putin la noi.

Inchizand acest comentariu politic si revenind la domeniul spatial, nu putem decat sa spunem ca deocamdata, in Romania, lucrurile nu arata bine: dupa sute de milioane de euro cheltuiti in aplicatii spatiale, rezultatele sunt cel mult modeste; doua proiecte de nanosateliti – unul lansat si pierdut imediat (Goliat), altul care nici nu a mai apucat lansarea si despre care nu s-a mai auzit nimic (Robisat); marile proiecte – satelitul geostationar pentru Mapn si cel de observare a Pamantului – anuntati in urma cu cativa ani nu au fost concretizate nici pana astazi; un scandal prelungit intre Agentia Spatiala Romana ROSA si guvern pe tema participarii la proiectele ESA, demiterea directorului ROSA etc. nu ne ofera in nici un caz o perspectiva pozitiva a ultimilor ani.

Romania evalueaza posibilitatea construirii a doi noi sateliti