Satelitii Pleiades Neo isi facusera debutul in flota Airbus in plina pandemie, in 2021. Doi sateliti fusesera lansati atunci si alti doi urmau sa fie lansati acum in decembrie in zborul VV22 al rachetei europene Vega.

Din pacate, asa cum aminteam si in articolul anterior, Vega a avut probleme tehnice pe 21 decembrie, iar cei doi sateliti francezi au fost distrusi.

Sa aruncam o scurta privire asupra caracteristicilor satelitilor Pleiades Neo, cei mai capabili din flota Airbus in privinta observatiilor optice – mergand de la capacitatea de acoperire globala, la perioada de revizitare, agilitatea de orientare catre o anumita tinta si nu in ultimul rand rezolutia sa sol.

 

 

Zburand pe o orbita mai joasa fata de precedentii Pleiades HR, Pleiades Neo aduc rezolutii de pana la 30 cm; mai exact 30 cm in modul panchromatic si 1.2 m in modul multispectru (fata de 50 cm in panchromatic si 2 m in modul multisprectru performantele generatiei anterioare). Chiar daca fasia acoperita este de doar 14 km latime fata de 20 km inainte, dublarea numarului de sateliti de la 2 la 4 si capacitatea crescuta de repozitionare (+/- 52 de grade in jurul directiei de zbor) aduc o perioada de revizitare injumatatita (o data pe zi daca orientarea se pastreaza la 30 de grade fata de nadir, respectiv de doua ori pe zi daca orientarea creste la 46 de grade) si o acoperire globala mult mai buna (pe satelit 7500 km2 la fiecare contact cu statia de sol si 500000 km2 cumulati pe zi). Astfel, capacitatea de observatie a constelatiei se dubleaza de la 1000000 km2 la 2000000 km2.

Mai jos o comparatie intre caracteristicile de observatie ale generatiei vechi si ale celei noi.

 

 

De la intrarea in serviciu anul trecut, cele doua platforme Pleiades Neo au reusit sa obtina o multitudine de imagini. Mai jos doar doua din arhiva publica a celor de la Airbus: in prima aeroportul Tucson din SUA, in a doua o panorama a Venetiei.

 

Vom continua