Ea a avut loc de la complexul 40 al bazei spatiale Cape Canaveral si a folosit o treapta intai a rachetei Falcon 9, cu indicativul B1061, aflata la cea de a opta sa misiune. Pasagerul official, Globalstar, a fost plasat intr-o orbita cu altitudinea de 1410 km si inclinatia de 52 de grade si, desi cantarea doar 700 kg, racheta Falcon 9 a trebuit folosita la capacitate maxima, fiind nevoie de recuperare in larg, la 650 km de coasta, la bordul barjei Just Read the Instructions.

Aparent a fost vorba despre 4 sateliti militari (indicative USA 328, 329, 330 si 331), platforme de testare pentru noi tehnologii. Despre ce este insa vorba cu adevarat nu se stie, misiunea celor 4 fiind secreta. Posibil chiar sa fie construiti chiar de SpaceX pentru una din structurile militare americane, compania nefiind la prima experienta de acest gen.

Revenind la ceea ce se stie cu siguranta, Globalstar M087 este practic FM15 (flight model) al versiunii a doua, imbunatatite, a constelatiei Globalstar (prima constelatie a avut 72 de sateliti in orbita joasa, apoi in 2010 a inceput modernizarea ei). 

Dezvoltarea ei a continuat pana in 2013, cu lansari din Baikonur, la bordul rachetelor Soyuz, apoi compania a luat o pauza de aproape 10 ani. A revenit acum cu acest satelit M087, de fapt un ‘spare satellite’ (un satelit de rezerva care ramasese la sol) profitand de locul liber pe care Falcon 9 il avea disponibil in acest zbor.

Satelitii Globalstar 2 sunt construiti de compania franco-italiana Thales Alenia Space in urma unui contract semnat in 2006, care includea 48 de platforme si care avea o valoare de 660 milioane de euro, adica un pret mediu sub 15 milioane de euro pe satelit. In greutate de 700 kg, sunt echipati in total cu 32 transpondere avand posibilitatea de a comunica in benzile L,S si C. La durata de viata estimata de 15 ani, cele 2 panouri solare  genereaza un minim de 1.7 kW suficient pentru a acoperi consumul de energie.

Este o schimbare fata de prima generatie de sateliti Globalstar, care erau aproape la jumatatea greutatii de acum, mai precis 450 kg. Aceasta greutate redusa permitea lansarea la bordul versiunii clasice Soyuz a cate patru sateliti simultan, intre 1999 si 2007, Starsem efectuand 8 zboruri pentru Globalstar.

Acesti sateliti erau construiti de Space Systems Loral si aveau o durata de viata de 7.5 ani.

Recent Globalstar a anuntat un nou contract de 327 de milioane de dolari pentru constructia a 17 noi sateliti care sa impulsioneze serviciul oferit. Contractul este castigat de un consortiu format din MDA si Rocket Lab si trebuie sa fie pus in practica pana in 2025.

Pe acest segment de piata concurenta este foarte puternica: Iridium, Inmarsat, Orbcomm si Globalstar se lupta de ani de zile; insa Starlinkul lui Elon Musk pare sa fi resetat complet principiile acestui joc si celorlalti le va fi probabil foarte greu sa isi mai gaseasca locul.

Globalstar Inc este o companie cu clienti in peste 120 de tari, cu sedii in Covington, Louisiana si Milpitas, California si care incorporeaza subsidiarele Globalstar Mobile Satellite System si Globalstar Gateway Earth Stations. Pe langa segmentul spatial, firma americana mai detine un centru de comanda pentru operatiunile spatiale–SOCC (Satellite Operations Control Center), o retea de antene de sol –GDN (Globalstar Data Network) si  un centru de comanda al antenelor- GOCC (Ground Operations Control Center).

Globalstar Inc este succesoarea lui Globalstar LLC din martie 2006 atunci cand actionariatul a decis schimbarea numelui companiei. Aceasta din urma a preluat in aprilie 2004 activele lui Globalstar LP care isi declarase problemele financiare in anul 2003 si care intrase sub protectia legii falimentului.

Reteaua Globalstar trece la faza a doua

http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20101029172844