iunie, dupa o lansare reusita de la hangarul LC40 al bazei din Cape Canaveral.
SpaceX, care a fost operatorul zborului, a folosit o racheta Falcon 9 pentru a plasa satelitul intr-o orbita GTO super-sincrona cu caracteristicile 310 km x 44880 km x 18.6 grade inclinatie.
Este un scenariu clasic, adaptat profilului dinamic al lui Falcon 9 pentru lansarea satelitilor geostationari de la Cape Canaveral, in care satelitul este plasat pe o traiectorie cu apogeul mult deasupra inaltimii geostationare; insa din aceasta pozitie, ajustarea ulterioara a orbitei (scaderea inclinatiei si circularizarea), realizata cu sistemul de propulsie propriu al satelitului, are un cost al combustibilului mai redus si inseamna practic o prelungire a duratei de viata.
Prima treapta, cu indicativul B1062, utilizata pana acum de 6 ori, ultima data in aprilie, intr-o lansare Starlink, a fost recuperata cu succes pe barja ‘Just Read The Instructions’ in largul Oceanului Atlantic si va fi refolosita.
Nilesat 301, a doua platforma Spacebus-4000B2 a companiei dupa Nilesat 201, il va inlocui in serviciu, la 7 grade longitudine vestica, tocmai pe acesta din urma, care este la capatul duratei proiectate de viata (fusese lansat in 2010, pentru aproximativ 15 ani de serviciu).
Capacitatea a crescut fata de platforma de acum 12 ani (de la 28 la 32 de transpondere in banda Ku si de la 4 la 6 transpondere in banda Ka).
Ele vor fi folosite pentru transmisii TV DTH, radio si de date pentru Orientul Mijlociu si nordul Africii.
Nilesat 301, care are o durata de viata proiectata superioara, de 17.5 ani, este un satelit de 4.1 tone (1642 kg pentru satelitul propriu zis, iar restul combustibil), echipat cu un sistem de propulsie S400.
Nilesat are momentan 4 sateliti activi: Nilesat 201 si 301, despre care am amintit deja, si respectiv Nilesat 104 (tot la 7 grade vest) si 104B (la 8 grade vest).
Articole mai vechi despre Nilesat:
Sea Launch iese din faliment
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110928091625
Credit SpaceX/Nilesat