Dupa SUA (2015), Luxemburg (2017) si Emiratele Arabe Unite (2020), Japonia devine a patra tara din lume care adopta o lege pentru exploatarea resurselor din spatiu.

Ca si in celelalte cazuri, este vorba despre acordarea dreptului companiilor comerciale de a exploata resursele care vor fi gasite in viitor, fara insa de a le acorda drept de proprietate asupra obiectelor celeste respective. 

Practic, guvernele acestor tari incurajeaza investitiile private in tehnologii de exploatare si de transport in spatiu, insa isi rezerva dreptul de a reglementa in orice moment, prin masuri legale suplimentare, situatia de la fata locului, in cazul in care lucrurile degenereaza.

La momentul de fata este o intreaga dezbatere internationala pe aceste subiect, subiectul fiind evident controversat. Suntem intr-un punct de inflexiune: pentru prima data in istoria noastra ca specie vom avea posibilitatea de a putea parasi planeta mama si de a calatori in spatiul interplanetar.

Era si timpul pentru ca, asa cum stim, suntem din ce in ce mai multi pe Pamant, iar resursele sunt din ce in ce mai putine. Anii care vor veni ne vor obliga sa luam foarte in serios posibilitatea de a suplimenta aceste resurse locale cu ceea ce vom gasi in spatiu. Accesul practic la resurse infinite, va schimba radical economia mondiala si societatea in ansamblul ei.

Pasul acesta legal este desigur doar simbolic, insa prefigureaza foarte bine directia in care se misca lucrurile. Nu intamplator cele patru state sunt si semnatare ale acordului Artemis.

Spuneam ca nu lipsesc insa controversele: pe de o parte avem aceasta viziune liberala de a atrage capitalul privat in cursa spatiala; pe de alta parte avem state conservatoare ca Rusia, care prin vocea directorului Roskosmos Rogozin considera inoportuna lasarea la liber a acestor resurse si ar prefera reglementari stricte la nivel ONU in sensul tratatului din 1967 (Outer Space Treaty). 

De inteles pozitia ruseasca – tara sta bine din punct de vedere al resurselor, fiind exportator net pe plan mondial; in acelasi timp in domeniul tehnologiilor de exploatare in spatiu, cel putin in acest moment, nu este pregatita sa se aseze la masa celor bogati, deci inevitabil ar trece in planul doi. Pe de alta parte o negociere intre diplomati la ONU ar intarzia destul de mult lucrurile, transformandu-se exclusiv intr-un proces birocratic greoi. Moscova, a carei diplomatie, de ce sa nu spunem, este intotdeauna foarte buna, stie toate aceste lucruri.

Aminteam intr-un articol de acum cateva zile de semnalele transmise de Rogozin atat catre americani si europeni, cat si catre chinezi privind zboruri cu echipaj uman din Guiana Franceza (baza de lansare europeana), inclusiv catre avanpostul lunar chinez International Scientific Lunar Station.

Spuneam ca suntem inca in faza negocierilor (Rusia incercand sa obtina un rol important, nu de simplu participant), insa totusi, cel mai probabil, in ciuda nemultumirilor va accepta sa revina in programul Artemis alaturi de americani si europeni, de care ii leaga mult mai multe lucruri decat ii despart.

Revenind la Japonia, noua lege a fost sustinuta de o larga majoritate, atat partidul de guvernamant Liberal Democratic Party, cat si cel de opozitie, Constitutional Democratic Party.

Pe 10 iunie el trecea in parlamentul nipon National Diet de camera inferioara a sa (House of Representatives), iar pe 15 iunie de cea superioara (House of Councilors).

Japonia este una din tarile cu un cuvant de spus in industria spatiala, cu o istorie de zeci de ani in spate (primul satelit al tarii a fost lansat acum 51 de ani pe 11 februarie 1970). 

Poate nu un actor de talia SUA, Rusiei sau Chinei, dar cu siguranta o putere regionala, asa cum spre exemplu este si India.

Tara are propriile capacitati de lansare, QZSS, un sistem local de navigare prin satelit ce imbunatateste in arhipeleagul nipon serviciile GPS-ului american, proprii sateliti de telecomunicatie, participa activ in programul Statiei Spatiale Internationale ISS avand propriul cargo si vine cu o lunga istorie de cooperare la nivel international in misiuni stiintifice (observatoare astronomice ca Akari sau Suzaku, misiuni de observare a Pamantului ca ALOS, TRMM sau GPM Core Observatory, misiuni interplanetare cum au fost cele spre asterozi Hayabusa 1 si 2 etc). Desi neutra mult timp dupa pierderea celui de al doilea razboi mondial, in lumina ultimelor provocari geo-politice din regiune (in special vis-a-vis de Coreea de Nord) Japonia a inceput sa isi dezvolte chiar si capacitati militare in spatiu (vezi seria de sateliti de spionaj IGS Intelligence Gathering Satellite).

Nu in ultimul rand, sa nu uitam capacitatea industriala a tarii. Concernele Toyota sau Mitsubishi sunt cunoscute publicului larg pentru productia lor auto, insa in Japonia ele au divizii foarte puternice care furnizeaza componente pentru industria spatiala a tarii.

Mai nou au aparut si companii private cum sunt cei de la ispace inc care isi propun nici mai mult nici mai putin decat sa ajunga pe satelitul artificial al Pamantului. Noua lege vine pentru ei la momentul potrivit si anunta ca Japonia, prin definitie o tara fara resurse naturale, vede o oportunitate majora dincolo de orbita planetei.

Pentru cei interesati, textele celor trei legi similare adoptate in SUA, Luxemburg si Emiratele Arabe Unite:

https://www.congress.gov/114/bills/hr1508/BILLS-114hr1508rh.pdf

https://www.congress.gov/114/crpt/hrpt153/CRPT-114hrpt153.pdf

http://legilux.public.lu/eli/etat/leg/loi/2017/07/20/a674/jo/en

https://space.gov.ae/Documents/PublicationPDFFiles/UAE_National_Space_Policy_English.pdf

Articole mai vechi despre programul spatial japonez: