'Discutăm cu colegii noștri francezi posibilitatea transformării complexului de lansare Soyuz-2, care se află în Guiana, în cadrul unui mare proiect lunar, astfel încât să poată fi folosit pentru programe cu echipaj. Inclusiv pentru lansarea navelor în direcția stației chineze (…) Discutăm acest lucru cu colegii noștri chinezi, iar acesta va fi unul dintre elementele muncii comune în cadrul creării unei stații lunare științifice internaționale. Această opțiune este luată în considerare și nu este nimic surprinzător aici ', a spus Rogozin. 

Complexul, de unde reamintim, deja zboara rachete Soyuz, care acopera segmentul mediu al Arianespace (intre lansatorul mic Vega si cel mare, Ariane 5), ar trebui extins pentru a putea acomoda pregatirile specifice unor zboruri cu astronauti.

Ele ar viza pentru moment atat Statia Spatiala Internationala ISS, cat si statia chineza Tiangong Space Station, pe masura ce ea se va extinde in a treia sa faza. 

Insa mult mai importanta este perspectiva de viitor: dupa indelungi negocieri cu SUA pentru participarea la proiectul Lunar Gateway, la inceputul anului Moscova a pivotat si a deschis usa unei colaborari cu China, care exclusa de ceva ani din colaborarile internationale, insa in puternica crestere, incearca sa isi construiasca propria statie lunara, International Scientific Lunar Station. 

O astfel de statie este insa extrem de costisitoare si este greu de crezut ca o singura natiune si-o poate asuma.

Americanii au reusit deocamdata sa isi securizeze in Artemis, participarea ESA (dar care in paranteza fie spus vine cu o pozitie mult slabita fata de anii anteriori pe fondul luptei fratricide cu nou infiintata EUSPA-Agentia Spatiala a Uniunii Europene pe care Comisia Europeana o sustine atat politic cat si financiar) si a altor 11 tari (Canada, Japonia, Italia, Australia, Luxemburg, Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite, Coreea de Sud, Ucraina, Brazilia si Noua Zeelanda).

Interesant este ca Franta, contributorul numarul 1 la ESA (23.4% adica 1.065 de miliarde pe anul in curs) si pe teritoriul careia se afla CSG - centrul spatial Guiana, negociaza la nivelul agentiei sale nationale CNES, atat cu partea rusa, cat si cu partea chineza pentru colaborarea in statia lunara alternativa. 

Este o atitudine duala pe care o abordeaza europenii, dar care, cel putin in relatia cu China, pana acum a fost extrem de paguboasa, cauzand spionaj industrial si furt de tehnologie de ultima generatie din partea companiilor chineze, intarzierea programului de navigatie european Galileo dupa retragerea partii chineze si clonarea sa in Compass etc.

Rogozin a avut ca de obicei o atitudine malitioasa si transanta la nivelul americanilor, anuntand ca Rusia nu are interes sa participe la Lunar Gateway, insa ea trebuie vazuta in cheia semnalelor transmise de diplomatia rusa care isi doreste reprimirea tarii la masa negocierilor dintre marile puteri.

Intalnirea recenta intre Putin si Biden la conferinta G7, ar putea sa schimbe multe lucruri si sa aduca tocmai aceasta dorita renegociere a relatiilor dintre cele doua state, inclusiv o repozitionare comuna in relatia cu China, fata de care, de ce sa nu spunem, pana la urma si Rusia are motive de ingrijorare data fiind granita comuna si problemele teritoriale din trecut. Americanii spera cel putin la o neutralitate rusa, care le-ar da mana libera in razboiul lor comercial cu China.

Nu ar fi deci surprinzator ca Rogozin sa revina cu un discurs schimbat la 180 de grade. Ar fi doar un semnal de confirmare a lucrurilor discutate la sumitul G7, pentru ca, nu e asa, spatiul este avanpostul actiunilor geo-politice din lumea de astazi.

https://www.roscosmos.ru/31532/