Lansarea de luni, 17 februarie, a fost a cincea pentru sistemul Starlink si a dus scorul la 5:1 in raport cu principalul concurent, OneWeb. Ambele constelatii mai au cate o lansare de test in februarie 2018 (2 sateliti) si respectiv februarie 2019 (6 sateliti), cu care si-au securizat licentele obtinute in prealabil si cu care au facut primele experimente asupra solutiilor tehnice, in conditiile reale din spatiu.
SpaceX a avut un inceput fulminant de 2020, reusind de la inceputul anului 3 zboruri cu cate 60 de sateliti, in timp ce OneWeb este abia la debutul sistemului sau.
Ambele companii mai au programat cate o lansare in luna martie.
Revenind la lansarea de luni, ea ar fi trebuit sa aiba loc cu cateva zile inainte, insa a fost amanata. Ca si in precedentele zboruri Starlink, gaza a fost complexul SLC 40 de la Cape Canaveral.
A fost nevoie de doar 15 minute pana la initierea secventei de separare a satelitilor de la bord, pentru ca scenariul de zbor s-a modificat: daca inainte treapta a doua avea doua activari, lasand pasagerii pe o traiectorie circulara, la 290 km altitudine, acum am avut o singura activare care a impins satelitii intr-o orbita eliptica 212 km x 386 km. Inclinatia orbitala a ramas nemodificata, 53 de grade.
Acest scenariu, adaptat greutatii ridicate a incarcaturii (si posibil in crestere, avand in vedere ca SpaceX face modificari din mers), care aduce racheta Falcon 9 la maximul capacitatii sale de transport, faciliteaza pe de o parte recuperarea treptei intai si pe de alta parte migrarea catre orbita finala, la 550 km altitudine, printr-un apogeu mai ridicat. Toti satelitii Starlink au propulsie electrica.
Treapta intai folosita in acest zbor este o veterana, B1056, care si-a facut debutul in mai 2019 si care s-a aflat acum la a patra si posibil, ultima incercare. Spunem acest lucru pentru ca, pentru prima data dupa 2016, ea a ratat aterizarea pe barja Of Course I Still Love You, pozitionata la 630 de km de Cape Canaveral, cazand in apele Atlanticului. Ea a fost recuperata si adusa in port, insa probabil, contaminata de apa sarata, nu va mai fi reconditionata si refolosita.
Alaturi de B1056, SpaceX mai are la dispozitie o veterana: B1049, de asemenea folosita de 4 ori.
Mai trebuie spus ca nici cele doua jumatati ale conului protector al rachetei nu au fost prinse - din acest punct de vedere probabil ca nu a fost cel mai reusit zbor SpaceX. Cu toate acestea misiunea principala a fost executata cu bine, astfel ca Starlink a ajuns la 300 de platforme in spatiu.
Cealalta lansare la care vom face referire in acest articol i-a apartinut operatorului OneWeb, care, in sfarsit, reuseste primul sau zbor, aducand pe orbita primul sau grup de 34 de sateliti.
O lansare din Baikonur, pe 6 februarie, la bordul rachetei Soyuz 2 1b, echipata cu o treapta auxiliara Fregat M. Aceeasi versiune care zboara si din Guiana Franceza, sub umbrela operatorului Arianespace, insa la un pret mult mai mic gratie infrastructurii spatiale ruse.
Plecata de pe rampa de lansare a complexului 31, racheta Soyuz a trebuit sa execute o misiune complexa, cu doua activari Fregat si separarea satelitilor in 9 grupuri distincte pe durata a 3 ore si 45 de minute.
In final toti au ajuns intr-o orbita polara, cu inclinatia de 87.4 grade si altitudinea de 450 km. In urmatoarele 5 luni ei vor manevra folosind propulsia electrica de la bord, pana cand vor atinge inaltimea de 1200 km, de acolo de unde vor intra in serviciu.
Credit OneWeb / SpaceX