Am scris pe parcursul anului 2018 despre accelerarea pe care o cunoaste sistemul de navigatie chinez in ultimul timp. Vazut ca un element strategic de cea mai mare importanta pentru iesirea tarii din zona de putere regionala, in special pe plan militar si implicit cu consecinte importante pentru jocul geo-politic mondial (pentru ca economic vorbind China este deja, inca din urma cu cativa ani un actor major), asadar o prioritate pentru guvernul de la Beijing, Beidou a fost puternic impins inainte pentru a atinge maturitatea operationala.

In decursul a numai patru saptamani am avut parte de doua lansari, ambele de la baza spatiala Xichang, folosind racheta CZ 3B. In prima, de pe 19 septembrie, au fost lansati satelitii M13 si M14, in timp ce in a doua, pe 15 octombrie, au fost lansati M15 si M16. Acesta din urma este si cel cu numarul 40 in istoria programului Beidou, astazi ajuns la faza a treia.

De remarcat ca la sfarsitul lui octombrie, pe 25, o alta lansare este prevazuta, tot de la baza Xichang – aceeasi configuratie cu CZ 3B si doi sateliti la bord (M17 si M18). Cu totul vom avea asadar cel putin 17 sateliti de navigatie lansati pe parcursul unui singur an. O cifra impresionanta atat pentru capacitatea de productie a industriei de profil chineze cat si pentru infrastructura aferenta (servicii de lansare, de operare etc).

 
Toti acesti sateliti fac parte din componenta MEO a sistemului (27 de sateliti zburand intr-o traiectorie 21519 km x 21519 km x 55.26 grade inclinatie). Diferit de arhitectura sistemelor GPS, Glonass sau Galileo, ei sunt completati de platforme IGSO si GEO.

Cu acest ultim zbor, China a ajuns la 28 de lansari reusite si se situeaza pe prima pozitie in statistica mondiala, avand, la momentul de fata, cu 2 lansari mai mult decat SUA.

Credit CNSA