in spatiu peste 150 de sateliti militari si civili, a ajuns sambata 15 septembrie la sfarsit de drum, ultima sa lansare, de la baza spatiala Vandenberg folosind configuratia  7420-10C pentru plasarea pe orbita Pamantului a satelitului ICESAT 2 si a nanosatelitiilor SurfSat, ELFIN, ELFIN-STAR si CP7.

Trebuie spus ca activitatea militara se incheiase inca din 2009, o data cu lansarea primilor sateliti Space Tracking and Surveillance System (STSS), insa in ultimii ani racheta mai fusese folosita la diverse programe civile derulate de NASA.

Este un capat de drum si pentru complexul SLC-2 (Space Launch Complex 2) de la baza aeriana Vandenberg, ce isi leaga numele de programul spatial american de peste 60 de ani.
Rampa 2E este inactiva din 1972, insa 2W avea infrastructura adaptata special pentru lansarile Delta 2. Cel mai probabil complexul va fi preluat, partial sau in totalitate, in baza unui contract de inchiriere, de compania texana Firefly Aerospace ce vrea sa dezvolte lansatoare pentru piata nanosatelitiilor.

Astazi lansatorul celor de la United Launch Alliance, Delta 2, o derivata cu multe configuratii de zbor a familiei de rachete balistice Thor, a fost de fapt dezvoltata de McDonnell Douglas, fiind transferata succesiv, prima data in 1997, la absorbtia companiei de catre Boeing si apoi in 2006 la stabilirea parteneriatului ULA intre Boeing si Lockheed Martin.

Delta 2 si-a facut debutul la Cape Canaveral in 1989 cu satelitul USA 35, pentru programul american GPS pentru care a si lansat 48 de sateliti. Prima Delta 2 sub culorile ULA a zburat in decembrie 2006 avand la bord satelitul NROL 21 pentru National Reconnaissance Office.

Asa cum aminteam mai devreme, in decursul anilor, Delta 2 a lansat misiuni dintre cele mai diverse si daca ar fi sa amintim doar cateva dintre ele, de care multa lume a auzit, acestea ar fi: COBE (Cosmic Background Explorer) precursorul cercetarii radiatiei cosmice de fond, apoi o lunga lista pentru studierea planetei rosii, lista ce include Mars Global Surveyor, Mars Pathfinder, Mars Climate Orbiter, Mars Polar Lander, Mars Odyssey, Phoenix, Spirit si Opportunity, ACE (Advanced Composition Explorer), Spitzer, Swift sau FUSE (Far Ultraviolet Spectroscopic Explorer) observatoare spatiale stiintifice, Stardust si Deep Impact misiuni dedicate explorarii unor comete, Messenger primul satelit care a ajuns la planeta Mercur, Stereo A si B pentru studierea Soarelui, Kepler faimosul vanator de exoplanete, Grail A si B prima formatie de sateliti in jurul Lunii sau Dawn misiunea catre planeta pitica Ceres.
Acestora li se adauga un numar impresionant de sateliti de telecomunicatie sau de observare a Pamantului.

Pentru statistica mai trebuie adaugata rata de succes (154 din 156 de zboruri) la un cost al unei lansari care se ridica undeva intre 60 si 70 de milioane de dolari.

Delta 2 a folosit de-a lungul timpului trei serii, cu mai multe variante: seria 6000, seria 7000 si respectiv seria 7000H, cu doua trepte plus o a treia optionala.
Daca treptele doi si trei sunt similare (un motor Aerojet AJ10-118K, respective un Star48B de la Orbital ATK), diferentele se vad la treapta intai si la boostere.

O data cu trecerea de la seria 6000 la seriile 7000, motorul RS-27 de la Roketdyne a fost inlocuit cu varianta sa imbunatatita RS-27A. La fel, vechile motoare folosite ca boostere, Castor 4A, construite de Orbital ATK au fost schimbate cu noile motoare GEM (GEM40 in cazul seriei 7000 si GEM46 pentru seria cea mai puternica 7000 Heavy).
De amintit ca daca in cazul seriei 7000 numarul de boostere era configurat in functie de cerintele de zbor (3,4 sau 9) in timp ce varianta Heavy zbura doar cu 9 boostere.
Performantele maxime arata in felul urmator: 6 tone in LEO, 2.1 tone in GTO, 1.5 tone in traiectorii de transfer interplanetar.

Revenind la zborul de sambata, cum aminteam la inceputul articolului, configuratia a fost 7420-10C, adica o racheta din seria 7000, cu 4 boostere GEM40 si fara treapta a treia.

Misiunea IceSat a ajuns la final
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=201002280743

Vom continua.

Credit NASA/ULA