O noua clasa de lansatoare japoneze este in lucru in acest moment, pentru a asigura tarii capacitatea de lansare de care are nevoie pentru sustinerea activitatilor sale spatiale, dar nu numai, pentru ca Japonia intentioneaza sa ii vanda serviciile si altor operatori comerciali interesati.

Impreuna cu MHI (Mitsubishi Heavy Industries) si alti subcontractori traditionali, inginerii japonezi de la JAXA pregatesc aceasta racheta de ultima generatie, dar si infrastructura de care ea va avea nevoie, cu atat mai mult cu cat asteptarile vor fi mult mai mari pe viitor: de la patru lansari anuale in medie, se estimeaza ca se va ajunge si pana la 10 lansari pe an, si datorita procedurii mult mai rapide de integrare, se vor putea realiza inclusiv lansari rapide, scenarii de tipul 2 zboruri in 3 saptamani (in astfel de cazuri va fi nevoie de o a doua rampa de lansare la Tanegashima).
 
Aceasta accelerare de program a fost resimtita deja, 9 lansari japoneze H2 fiind realizate in ultimele 15 luni, din care 6 doar in 2017.

Noua racheta, denumita H3, va inlocui lansatoarele curente H2A si H2B, si ca si acestea va fi configurabila, putand adapta zero, doua sau patru boostere; pentru ea vor fi construite adaptoare speciale, care in pas cu timpurile modern, vor putea acomoda pana la 20 de sateliti mai mici in paralel.

Ceea ce se schimba este conceptia: cum spuneam in ton cu vremurile, H3 va trebui sa zboare nu doar mai des, dar si mai ieftin decat predecesoarele sale - cel putin pe hartie tinta fiind injumatatirea costului mediu actual de 90 de milioane de dolari pe zbor.

Pentru a putea face acest lucru, niponii au renuntat la vechiul motor LE 7A ce echipa treapta intai a familiei H2 (un motor pentru H2A si respectiv doua motoare pentru H2B) si au dezvoltat un motor nou, numit LE 9. Acesta functioneaza tot pe baza de LOX/LH2, la fel ca si predecesoarele, insa are performante net superioare (o forta de tractiune cu aproximativ 40% mai mare, o arhitectura simplificata cu 20% mai putine piese).
 

Treapta a doua cu actualul motor LE 5B si boosterele SRB vor fi la randul lor imbunatatite, astfel ca H3 va avea performante ce ii vor permite sa realizeze lansari ce de obicei nu intrau in specificatiile lui H2 (pana la 7 tone in GTO, fata de 4.6 tone pentru H2A si 5.5 tone pentru H2B).
Mai trebuie spus ca in versiunea sa standard, racheta va avea o lungime de 63 m si va cantari 574 de tone.
Si nu in ultimul rand, ea nu va zbura mai devreme de anul 2020, adica doi ani de acum incolo; doi ani in care, la actualul mers al lucrurilor multe se pot schimba in industria spatiala.
 
Credit JAXA