Saptamana trecuta, pe 5 decembrie am avut parte de o noua lansare ruseasca de la baza din Plesetsk. O versiune mai putin obisnuita a rachetei Soyuz 2 trebuia sa transporte pe orbita doi sateliti Cosmos: Cosmos 2511 (cunoscut si drept Kanopus-ST 1) si respectiv Cosmos 2512 (KYuA 1).
Versiunea la care facem referire se numeste 1v si se afla doar la al doilea zbor (zborul de debut avand loc in decembrie 2013). Ea foloseste trei trepte si nu are cele patru boostere care insotesc de obicei lansatorul rus. Treapta intai foloseste un motor NK33A si un motor Vernier RD-110R, treapta a doua foloseste un motor RD-124 si in sfarsit pe post de treapta a treia se foloseste un modul suplimentar de propulsie, restartabil si configurabil in functie de scenariul de zbor, de tip Volga.
Construit de TsSKB, el este derivat practic din vechiile module Ikar folosite in lansarile satelitiilor Yantar. Scopul final, in contextul acestei versiuni simplificate a lui Soyuz, este de a adapta lansarile pentru sateliti SSO de dimensiuni medii si in final de a reduce costurile. Este practic o solutie care acopera partial si o nisa lasata libera de rachetele ruso-ucrainene Dnepr si Zenit, a caror constructie a fost afectata de conflictul dintre cele doua tari.
Inlocuind modulul Fregat, la doar 25% din costul acestuia, Volga ar putea aduce o eficientizare a programelor Roskosmos pe termen lung.
Volga are o masa proprie de 840 kg la care se adauga combustibilul din rezervoare (intre 300 si 900 de kg), ceea ce face ca masa la lansare sa varieze intre 1140 kg si 1740 kg. Ca gabarit, modulul are un diametru de 3.2 m, cu o inaltime de 1 m. El este propulsat de un motor orbital bipropelant (pe baza de UDMH si NTO) ce dezvolta 2.94 kN la un impuls specific in vacuum de 307 s. Timpul de activare cumulat este de pana la 900 s.
Motorul orbital, derivat din varianta 11D430 Melnikov de pe satelitii Yantar 2K, care este montat fix pe structura, neputandu-se roti, este dublat de un sistem de motoare de orientare, dar si de un sistem complex de control ce include motoare secundare si senzori (IMU, camere stelare etc).
Teoretic, chiar daca este menit sa deserveasca numai misiuni de tip LEO, cu lansari care nu se intind pe mai mult de doua ore, Volga poate supravietui in spatiu pana la 24 de ore.
Sa ne referim putin si la cei doi sateliti incarcati la bord.
KYuA 1, un satelit foarte simplu, de forma sferica va fi folosit pentru calibrari radar, cel mai probabil pentru componenta terestra a sistemului de aparare antiracheta rusesc. Reamintim ca Rusia este in plina campanie de retehnologizare militara si nu mai departe decat in luna noiembrie a trimis pe orbita un nou sistem pentru componenta spatiala a acestui sistem, satelitul Cosmos 2510.
Kanopus-ST1 pe de alta parte, este un satelit in adevaratul sens al cuvantului si nu doar un simplu test pe orbita. Asa cum spune si numele el este construit pe platforma Kanopus. Cantareste 441 kg si este asimetric, fiindu-i montat un singur panou solar, suficient insa pentru a asigura alimentarea cu electricitate la bord. Face parte din categoria satelitiilor de observare a Pamantului, mai precis ‘remote sensing’. Intreaga platforma este construita in jurul a doua instrumente de observatie: un radiometru de tip BIK-GYa-1 si o camera multispectrala de tip KMVD-E.
Dincolo de latura sa stiintifica insa, datorita capacitatii de care dispune, se banuieste ca programul Kanopus ST ascunde si capabilitati militare, satelitii putand furniza date cu privire la pozitiile submarinelor straine in oceanele planetei.
Cum spuneam la inceputul articolului, zborul nu a fost insa unul reusit. Plecata de pe rampa la ora 14:09 GMT, Soyuz nu a reusit sa puna in orbita decat satelitul secundar, KYuA 1. Datorita unei erori la sistemul de separare (unul din bolturile pirotehnice nu a functionat corect), Kanopus-ST1 a ramas atasat modulului de propulsie Volga, initial in orbita corecta (670 km × 830 km x 98.7 grade inclinatie). Inginerii au incercat sa trimita comenzi pentru reactivarea lui, insa in astfel de situatii sansele de reusita sunt minime. Procedura nu a functionat nici in cazul lui Kanopus-ST1.
Din pacate Volga fusese programata la inceputul zborului pentru o deorbitare fortata, cu o manevra ampla executata la 10 ore dupa ora programata pentru separarea celor doi sateliti.
Secventa nu a putut fi anulata de la sol, astfel ca Volga a fortat o coborare accentuata. Datorita altitudinii foarte scazute a perigeului, in scurt timp, Kanopus-ST1 a reintrat in atmosfera Pamantului, undeva in mijlocul Oceanului Atlantic.
Credit Roskosmos