Misiunea americana New Horizons scrie istorie in aceasta perioada, fiind prima care va ajunge la Pluto, cu acest prilej oferind posibilitatea studierii de aproape a planetei pitice si a satelitilor sai.
In seria de articole pe care le vom publica in continuare pe platforma Space Alliance vom incerca, asa cum ne-am obisnuit cititorii in astfel de ocazii speciale, sa detaliem acest eveniment unic in explorarea spatiala, referindu-ne la lansare, transferul interplanetar, instrumentatia stiintifica, dar si la sistemele de la bordul satelitului.

Transferul interplanetar in cifre

In aceasta a doua parte a articolului nostru despre misiunea americana ne vom referi la transferul satelitului de la Pamant la Pluto, pe scurt, in cifre, pentru ca numerele sunt ilustrative si ne scutesc pentru moment de alte comentarii elaborate.
Vom reveni insa cu detalii si note personale la elementele de dinamica a zborului in episoadele viitoare cand ne vom referi la aspectele tehnice ale misiunii.

Calatoria lui New Horizons, intinsa pe durata a 9.5 ani si 4.8 miliarde de km, va ramane o referinta in explorarea spatiala, in primul rand prin scenariul de zbor. Cum aminteam in prima parte a articolului, New Horizons a fost trimis direct intr-o traiectorie de transfer interplanetar, stabilind recordul pentru cel mai rapid obiect lansat vreodata (58536 km/h). Nu numai insa: ulterior sonda americana a mai stabili un record pentru manevra orbitala executata la cea mai mare distanta de Pamant si pentru primul satelit ce a tranzitat planeta pitica Pluto.

Un sumar al celor mai importante puncte din aceasta decada de calatorie spatiala in tabelul de mai jos:

In comparatie cu alte misiuni de tip deep-space, nu a avut nevoie de o crestere semnificativa a vitezei dupa lansare (folosind gravitatia asistata a unor planete asa cum se face in astfel de cazuri), astfel ca s-a putut indrepta aproape direct catre tinta finala, planeta pitica Pluto. Exceptie a facut doar survolul, in februarie 2007, al planetei Jupiter, cand sonda a mai adaugat 4 km/s la viteza sa initiala (in paranteza fie spus, acest survol, semnificativ in economia de ansamblu a transferului catre Pluto, a avut un dublu scop -survolarea lui Jupiter a fost un bun prilej pentru oamenii de stiinta de a realiza un set de observatii cu planeta).

Injectia orbitala de calitate realizata de racheta Atlas 5 la lansare si masuratorile precise ale retelei DSN asupa pozitiei in spatiu a satelitului au permis ca o parte din planul de manevre orbitale pentru mentinerea lui New Horizons pe directia optima catre Pluto sa fie anulat ulterior.

Deasemenea, nu au fost surprize in ceea ce priveste intersectarea unor alte obiecte sau traversarea unor regiuni potential periculoase, astfel ca New Horizons a ramas pe cursul stabilit initial (facem aceasta remarca pentru ca la inceputul misiunii, datorita distantei mari fata de Pamant si posibilitatilor limitate de observare in spatiu, a existat o doza de nesiguranta in ce priveste regiunea din apropierea lui Pluto de exemplu asteroizi mascati sau regiuni dense cu particule de praf interstelar care ar fi putut pune in pericol satelitul).
In final am avut parte doar de 9 manevre, astfel ca dupa indepartarea de Pluto, la bordul satelitului a ramas o cantitate rezonabila de combustibil, care ii permite teoretic extinderea misiunii pe viitor, pentru observarea asteroizilor din centura Kuiper.

Manevrele orbitale pe scurt:

Bugetul de combustibil alocat satelitului :

Credit NASA