Ieri, 20 iulie, US Navy a lansat de la baza spatiala Cape Canaveral, cel de al doilea satelit al programului MUOS. Lansarea era programata initial la ora 12:48 UTC, insa centrul meteorologic a indicat vant puternic la mare altitudine si numaratoarea inversa a fost oprita pentru cateva minute (in final racheta a plecat de pe rampa la 13:00 UTC).
Vorbim de o racheta Atlas 5 (impreuna cu Delta 4 ea formeaza EELV-‘Evolved Expendable Launch Vehicles’ si sunt folosite de US Army pentru lansarea satelitiilor militari) folosita in configuratia 551-cea mai puternica versiune disponibila pentru acest tip de racheta. Ea a mai fost folosita in trecut pentru lansarea sondei New Horizons (2006) si a lui Juno (septembrie 2011) si tot aceasta versiune a lansat si primul satelit Muos 1.
Rachetele de tip Atlas 5 se lanseaza fie de la Cape Canaveral (hangarul 41) fie de la baza Vandenberg (hangarul 3C). Ele au fost folosite pana acum in opt configuratii diferite : 401,411.421,431,501,521,531 si in sfarsit 551.
Performantele lui Atlas 5 sunt : 18.5 tone in orbite LEO (low Earth orbit), 13.5 tone pentru orbite SSO (Sun synchronous orbit), 8.7 tone pentru GTO (Geostationary transfer orbit) sau 3.9 tone pentru GEO (Geostationary orbit).
Atlas 5-v551 are 2 trepte : un motor de tip RD-180 de provenienta ruseasca pentru prima treapta si un motor Centaur-5-SEC / RL-10A4-2 pentru treapta a doua.
Motorul RD-180 functioneaza pe baza unei combinatii de oxigen lichid si kerosen, dezvolta o forta de tractiune de 4152 kN si are un timp de ardere de 253 s.
Motorul RL-10A cunoscut si ca Centaur, construit de aceeasi companie Pratt & Whitney, dezvolta 99.2 kN functioneaza pe baza de hidrogen si oxigen lichid si are un timp de ardere de 842 s. Calitatea sa principala este faptul ca este restartabil putand astfel sa deserveasca o gama larga de scenarii de zbor.
Desprinderea de sol este asigurata de un sistem compus din 5 ‘boostere’ SRB (solid rocket boosters) cu combustibil solid (HTPB sau ‘Hydroxyl-terminated polybutadiene’) ce asigura desprinderea de la sol. Timpul lor de ardere este de numai 90 s dar pot dezvolta in medie 1245 kN mergand pana la 1779 kN.
In zborul de ieri Centaur a avut trei activari (T0+00:04:36 – T0+00:12:23, T0+00:20:22 – T0+00:26:18, T0+02:48:54 – T0+02:49:53). Patru minute mai tarziu Muos 2 s-a separat corect de racheta, iar in scurt timp inginerii au primit primele date si au confirmat succesul misiunii. Pentru a asigura fluxul de date pe parcursul lansarii au fost folosite patru statii de sol (Cape Canaveral , Antigua, Diego Garcia si Guam) si doi sateliti TDRS.
Muos 2, construit pe versiunea militara M a platformei Lockheed Martin A2100, este un satelit stabilizat triaxial, are incorporati senzori solari, senzori de detectie a Pamantului, camere stelare, magnetometre, propulsie chimica, volanti de reactie etc si integreaza 2 panouri solare pliabile, baterii si 2 antene (5.18 m diametru si respectiv 14.02 m diametru).
Platforma A2100, care are 5 variante constructive- A2100A, A2100AX, A2100AXS, A2100AXX si A2100M, a zburat prima data in 1997 (Echostar 3). De atunci peste 40 de sateliti au fost construiti pe aceeasi tehnologie.
Credit Lockheed Martin / US Navy