Duminica, 8 decembrie, compania ILS a efectuat cea de a opta sa lansare Proton in 2012 si prima din istorie pentru operatorul rus Gazprom, satelitul incarcat la bord fiind Yamal402. Toate celelalte sapte lansari anterioare ale anului fusesera un succes. (continuarea primei parti)

Ce s-a intamplat asadar cu modulul Breeze M ? Nu sunt prea multe date la momentul actual, deci orice comentariu are o doza ridicata de speculatie. Trebuie totusi spus ca Breeze M este proiectat pentru a evita situatiile periculoase. In cazul unei defectiuni majore constatate de computerul de bord, scenariul de zbor impus pentru fiecare lansare este anulat, satelitul se va separa imediat pentru a evita distrugerea sa, apoi va fi transmis semnalul de urgenta catre statiile de sol. Ulterior computerul de bord va incerca sa scada riscul unei explozii la bord, golind rezervoarele de combustibil si va pune sistemul in stand-by pentru viitoare comenzi de la sol. Breeze M va intra intr-o miscare de rotatie care va asigura o mai buna stabilizare si va evita expunerea continua a aceleiasi laturi la actiunea solara.
Toate aceste simptome au fost constatate si in zborul de duminica, deci pare ca a fost vorba de una din aceste situatii de urgenta ale  computerului de bord. Intrebarea ramane insa: ce anume a declansat aceasta alarma? Speram ca viitorul ne va aduce mai multe informatii si ca vom afla raspunsul la aceasta intrebare.

Sa spunem cateva cuvinte si despre operatorul rus Gazprom, cel care este proprietarul satelitului Yamal402.
Gazprom Space Systems este succesoarea lui Gascom, o companie fondata in 1992 de Gazprom (detinatoarea a 80% din actiuni), Korolev Rocket and Space Corporation (16%) si Gazprombank (4%) si are ca obiect de activitate dezvoltarea de proiecte spatiale si furnizarea de servicii de telecomunicatie si TV.
Flota Gazprom Space Systems are in acest moment 2 sateliti mai vechi din seria 200 si un satelit lansat recent (2 noiembrie 2012)- Yamal 300K. Acesta din urma fusese construit de ISS Reshetnev Company pe o platforma Express-1000H si fusese echipat cu 8 transpondere in banda C si 18 transpondere in banda Ku, ce furnizeaza servicii TV si de internet de mare viteza pe teritoriul Rusiei si a Comunitatii Statelor Independente.
Aceste 2 lansari din 2012 vin dupa o intrerupere de 3 ani (precedenta lansare avusese loc in 2009).
In anii dinaintea crizei economice operatorul Gazprom a avut si sateliti din seria 100 si un scenariu foarte optimist de crestere. Privind inapoi putem spune ca deciziile manageriale, luate probabil si sub presiunea factorului politic, nu au fost cele mai bune si nu au ajutat la dezvoltarea companiei, asa cum se spera, aceasta ramanand un simplu actor regional.
Seria 100 a inceput cu lansarea in septembrie 1999 a doi sateliti: Yamal101 si Yamal102, dar acesta din urma a fost declarat inoperabil dupa scurt timp. Yamal101, cel care a ramas functional, cantarea 1360kg, a fost plasat intr-o orbita geostationara si era dotat cu 12 transpondere in banda C. In 2010 el a fost retras din operare, dupa mai mult de 10 ani de serviciu.

Seria 200 includea 2 sateliti, lansati simultan pe 24 noiembrie 2003: Yamal201 (plasat in orbita geostationara la 90 de grade est si care era echipat cu 9 transpondere in banda C si 6 transpondere in banda Ku) si Yamal202 (localizat la 45 de grade est si dotat cu 18 transpondere in banda C).
Seria 200 trebuia extinsa prin aparitia lui Yamal203 si Yamal204, dar cei doi sateliti au fost ulterior anulati. Gazprom a decis in schimb sa foloseasca banii pentru constructia lui Yamal301 si Yamal302, care trebuiau plasati la 90 de grade est si respectiv 55 de grade est, de unde trebuiau sa extinda acoperirea retelei catre nordul Africii si Orientul Mijlociu.
Contractul a fos oferit lui RKK Energiya dar lansarea lor, programata initial pentru 2008, a fost amanata din cauza problemelor intampinate la proiectare si constructie, pana in 2010. Acaeasta amanare nu a fost de bun augur, pentru ca a pus presiune pe reteaua Gazprom, deja supraincarcata de serviciile furnizate in Europa de est, Rusia, CSI si Asia. In aceasta situatie, Gazprom a anulat contractul cu RKK Energiya si a decis constructia unui alt satelit, Yamal300K impreuna cu ISS Reshetnev Company.
Era un moment foarte favorabil concernului rus, cand criza gazului afecta Europa, si datorita pozitiei de forta pe care o avea pe aceasta piata, veniturile erau atunci la un maxim istoric. Nemultumita de ritmul lent al industriei spatiale ruse si tintind o expansiune internationala, Gazprom decidea, pentru prima data in istorie, constructia unui satelit in afara granitelor Federatiei Ruse.
Era vorba de seria 400 care trebuia construita nu cu bani rusesti ci printr-o linie de credit deschisa la ABN-Amro Bank. Mai multe companii au fost selectate pentru aceasta licitatie: JSC Information Satellite Systems (ISS) - Reshetnev Company, Thales Alenia Space si EADS Astrium Satellites.  
In prima faza castigatorul contractului a fost desemnata compania francezo-italiana Thales Alenia Space, considerandu-se ca are o capacitate sporita de a atrage noi investitori interesati de dezvoltarea constelatiei rusesti. Nu in ultimul rand, s-a tinut seama ca TAS era de multi ani furnizor important de echipamente spatiale pentru Rusia. Serviciile TAS sunt folosite in multe domenii rusesti: controlul retelei de distributie de gaz a Gazprom, un sistem de control al cailor ferate ruse, sisteme de control aerian implementate pe mai multe aeroporturi din Rusia, furnizarea de echipament geodezic etc.
Yamal401 si Yamal402 trebuiau sa fie ambii construiti de TAS, dar ulterior planurile Gazprom, probabil la cererea politicienilor rusi care doreau mentinerea unei industrii locale, s-au schimbat din nou, astfel ca Yamal 401 a fost re-atribuit lui ISS Reshetnev Company ca prim contractor (cu TAS mentinut subcontractor pentru platforma de comunicatie).
Yamal 402 a fost pastrat in contractul TAS si a fost construit, cum aminteam mai devreme, pe standardul Spacebus-4000, care asigura un minim de 15 ani de functionare. El a fost construit (si a fost gata de lansare) mult mai rapid decat Yamal401, care are in continuare un viitor indefinit (ultimele zvonuri vorbind de o posibila lansare in 2013).

Pe viitor Gazprom planuieste constructia unui nou sistem, numit Smotr, o serie de patru sateliti plasati in orbite circulare sau eliptice de tip SSO. Doi dintre sateliti vor fi misiuni radar, zburand in orbite cu altitudinea de 670 km si celelalte doua vor fi misiuni de observare optica (una de inalta rezolutie, mergand pana la 0.5 m la sol, o orbita eliptica 550 x 670 km; cealalta de rezolutie medie, 2 m la sol, orbita circulara cu 670 km altitudine). Satelitii vor avea o masa de 1200-1400 kg si o durata de viata de 10 ani.
Ei vor fi folositi pentru monitorizarea starii tehnice a conductelor ce fac parte din reteua de distributie de gaze sau de exploatare a campurilor, detectarea unor posibile incidente si indicarea situatiilor de urgenta.
In paralel Gazprom va construi un centru de procesare de date care va colecta nu numai datele furnizate de proprii sateliti, dar va avea de asemenea colaborari cu parteneri externi (patru sateliti straini sunt inclusi in aceasta cooperare: Terra, Aqua, Eros-B, CosmoSkyMED). De aceste servicii vor beneficia partenerii traditionali ai Rusiei din Asia.
In 2015, sistemul Gazprom va include si asa numitul "Polar Star" (High-elliptical subsystem of Digital Audio Radio via Satellite (DARS), Mobile Communication and Notification).
El va avea 3 sau 4 sateliti de tip HEO, operand in orbite Tundra sau Molnyia, toti satelitii fiind echipati cu transpondere in banda Ka pentru furnizarea de servicii de internet de mare viteza.

Credit ILS/TAS