Ziua de 17 mai 2012 a adus o noua lansare a rachetei H2A de la baza spatiala Tanegashima operata de agentia spatiala japoneza JAXA.  
Zborul de joi care a purtat indicativul F21 (zborul cu numarul 21 in istoria rachetei H-2A), a folosit varianta H2A202 adica peste configuratia standard a rachetei au fost montate 2 “boostere” auxiliare de tip SRB-A. Capsula protectoare a satelitului a fost una de tip 4/4D-LC cu un diametru de 4m si o lungime de 16 m pentru a putea acomoda simultan cei 4 sateliti aflati la bord: GCOM-W, KOMPSat 3, SDS 4 si Horyu 2.
Plecat de la sol la ora 16:39 UTC, lansatorul a transferat cu succes pe orbita, dupa un zbor scurt de 15 minute, cele patru platforme.

GCOM-W1 sau ‘Global Change Observation Mission 1st-Water’ este un satelit construit de JAXA pentru a studia schimbarile climatice globale si mecanismul de circulatie al apei in natura. Programul ‘Global Change Observation Mission’ are doua componente:  satelitii GCOM-W (water) ce fac masuratori asupra nivelului de vapori din atmosfera, a precipitatiilor, a vitezei vantului, a temperaturii marilor si oceanelor planetare sau a nivelului de apa din sol si gheata, si satelitii GCOM-C (climate) ce masoara distributia si compozitia norilor, a aerosolilor, vegetatia, gheata si zapada.

GCOM-W1 este un satelit de 1991 kg care va zbura timp de 5 ani (durata de viata proiectata) intr-o orbita LEO polara 700 km x 700 km x 98.19 grade inclinatie. El a costat JAXA 385 de milioane de dolari, iar senzorul principal instalat la bord este AMSR 2 sau ‘Advanced Microwave Scanning Radiometer’, o versiune imbunatatita a instrumentului cu acelasi nume care a zburat in trecut pe satelitul Aqua operat de NASA. Japonia a avut acces la tehnologia americana si in trecut, o prima versiune a senzorului zburand pe platforma ADEOS 2. Cooperarea stransa intre NOAA (National Oceanic and Atmospheric Administration) si JAXA permite accesul comun la datele stiintifice, cercetatorii japonezi avand la dispozitie datele culese de sistemul NOAA ‘Joint Polar Satellite System’, iar cei americani la cele culese de sistemul GCOM.

AMSR 2 care incorporeaza o antena cu diametrul de 2m, scaneaza atmosfera si suprafata Pamantului in 6 benzi de frecventa diferite, intre 7 si 89 GHz, fiecare scanare acoperind o arie cu latimea de 1450 km. La aceasta capacitate senzorul poate acoperi 99% din suprafata Pamantului in decursul a numai 2 zile.

KOMPSat 3, al doilea pasager, a fost construit de ‘Korea Aerospace Research Institute (KARI)’ in colaborare cu compania Astrium pe baza experientei castigate cu proiectele anterioare Kompsat 1 si 2, toate parti ale programului national spatial ‘Korean Multi-purpose Satellite’.
Satelitul de 800 kg are forma cilindrica si este echipat cu trei panouri solare. Timp de aproximativ 4 ani el va monitoriza din spatiu, de pe o orbita SSO cu inaltimea de 685 km, peninsula coreeana, de unde va furniza imagini de inalta rezolutie.

SDS 4 sau ‘Small Demonstration Satellite 4’ este un alt proiect JAXA, in fapt un satelit de forma cubica cu latura de 50 de cm si greutatea de 50 kg care va zbura intr-o orbita SSO (Sun synchronous orbit) cu altitudinea de 677 km. SDS 4 care este un satelit stabilizat triaxial are 2 panouri solare ce stau pliate pe durata zborului si se vor desface dupa lansare. Ele vor alimenta cu energie cele patru experimente stiintifice de la bord:
- FOX  sau ‘FHP On-orbit Experiment’
- IST sau ‘In-flight experiment of Space Materials using THERME’
- QCM sau ‘Quartz Crystal Microbalance’
- SPAISE  sau ‘Space-based Automatic Identification System Experiment’

Horyu 2 sau ‘High Voltage Technology Demonstration Satellite’ este cel de al treilea satelit japonez aflat in acest zbor, dar el nu este dezvoltat de JAXA ci de Kyusyu Institute of Technology. Platforma de dimensiuni foarte mici – un nanosatelit de doar 7 kg- el va experimenta un sistem nou de panouri solare functionand la tensiuni mari si implicatiile pe care un astfel de sistem le are asupra restului componentelor electronice ale satelitului.


Racheta H-2A are 2 trepte si este capabila sa transporte pe o orbita LEO (Low Earth Orbit) o incarcatura de pana la 10 tone sau intr-o orbita GTO (Geostationary Transfer Orbit) o incarcatura de pana la 3.8 tone.
In lungime de 53 m, cu o greutate de 289 tone, ea este propulsata de o treapta intai pe baza de combustibil lichid propulsata de un motor LE-7A si dezvoltand 1098 kN si o treapta a doua propulsata de un motor LE-5B deasemenea pe baza de combustibil lichid si cu o forta de tractiune de 137 kN. Separat, in functie de specificul zborului se poate monta un sistem de “boostere” auxiliare, variantele disponibile de motoare cu combustibil solid fiind SRB-A (forta de tractiune 5040 kN) si SSB (forta de tractiune 1490 kN). Cum aminteam mai devreme varianta aleasa joi a fost SRB-A.
Precedentul zbor s-a efectuat in luna decembrie 2011 atunci cand a fost lansat satelitul IGS 7A parte a sistemului militar japonez ‘Information Gathering Satellite’ despre care SpaceAlliance a scris la momentul respectiv.

Japonia la a doua lansare militara in 2011
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111214085520

credit JAXA