Pe data de 13-04-2012, la ora locala 7:39AM (2239 GMT), Coreea de Nord a efectuat, de la baza spatiala Sohae, aflata in nord-vestul tarii, langa orasul Pyongyang si la 56km sud de orasul chinez de granita Dandong, tentativa de lansare a unui satelit de observatii de forma cubica, cu denumirea Kwangmyongsong 3 (in traducere libera ”stea luminoasa”), la bordul unei rachete denumita Unha3 (in traducere libera ”galaxie”). Este de fapt o derivata a rachetei militare Taepodong2 cu o lungime de 30m, ce se dorea a fi o racheta balistica intercontinentala, cu raza lunga de actiune 8000-12000km.

Prima treapta este preluata de la o racheta balistica mobila de tip Musudan1(BM25 Musudan), de 20654 kg, diametru 1.5m, lungime 12m, si poate transporta o incarcatura de 500kg, pe o distanta de pana la 4000km, aceasta tehnologie fiind bazata pe tehnologia ruseasca R-27 Zyb (racheta balistica cu lansare de pe submarin), adaptata ulterior atat pentru lansarea de la sol cat si de pe apa. Prototipul functioneaza cu combustibil lichid UDMH(Unsymmetrical dimethylhydrazine) si oxidant IRFNA(red fuming nitric acid), ceea ce ii asigura posibilitatea mentinerii in stare pregatita de lansare pe o durata de cateva saptamani, spre deosebire de varianta cu H2/O2, ce se vaporizeaza la 35 de grade Celsius.
Conform scenariului de zbor timpul de ardere ar fi trebuit sa fie de 130 secunde, iar treapta intai era proiectata sa cada in ocean in vestul Coreei de Sud.

Treapta a doua se presupune a fi derivata de la o racheta cu raza scurta/medie de fabricatie nord-coreeana la randul ei inspirata din tehnologia sovietica sol-sol SCUD (Rodong/Nodong-X raza medie- sursa tehnologia rusa SS1 sau Hwasong-6 raza scurta- sursa tehnologia rusa R-17 Elbrus). Timpul de ardere estimat era de 180 secunde, iar treapta a doua era proiectata sa cada in ocean in apropiere de Filipine.

Treapta a treia se presupune a folosi combustibil lichid RCS in combinatie cu  o tehnologie de provenienta chineza bazata pe un motor cu combustibil solid.

In final lansarea a rezultat intr-un esec, dispozitivul rezistand 81 de secunde si inaltandu-se pana la 120km, unde s-a dezintegrat, ramasitele cazand la 165km vest de Seul, in ocean.




Intregul zbor a fost urmarit cu atentie de sistemele americane, sud coreene si japoneze. Daca animozitatile dintre Coreea de Sud si cea de Nord sunt binecunoscute publicului, poate nu la fel de cunoscuta este atitudinea Japoniei.
In pofida atitudinii complet pacifiste adoptate de guvernul de la Tokio de la incheierea celui de al doilea razboi mondial, in ultimul timp acesta si-a manifestat ingrijorarea cu privire la securitatea regiunii, in special pe fondul inarmarii accentuate initiate de guvernul nord-coreean. Reactia japoneza a venit sub forma sistemului militar IGS.
IGS a pornit in anul 1998 ca raspuns al Japoniei la testul efectuat de Coreea de Nord. Pe 30 august 1998 o racheta intercontinentala Taepodong-1 a zburat intr-un test deasupra Japoniei si s-a prabusit in Oceanul Pacific la circa 200 de km de coastele japoneze ridicand un mare semn de intrebare cu privire la viitorul securitatii in zona.
Ca raspuns, pe 28 martie 2003 Japonia lansa prima pereche de sateliti IGS, platformele 1A si 1B care aveau rolul culegerii de informatii despre evolutia tehnologica a Phenian-ului.
In noiembrie 2003 s-a incercat extinderea sistemului prin plasarea a inca doi sateliti pe orbita IGS 2A si IGS 2B, dar acestia au fost pierduti la lansare.
Pe 11 septembrie 2006 se lansa a treia platforma IGS 3A, urmata in februarie 2007 de o dubla lansare IGS 4A si IGS 4B.
In sfarsit pe 28 noiembrie 2009 a intrat in operare satelitul IGS 5A, pe 23 septembrie 2011 satelitul IGS 6A (Optical 4) si pe 12 decembrie 2011 IGS 7A.

Desi pentru prima data in istorie, Coreea de Nord a permis accesul presei straine inainte de lansare, sustinand intentiile pasnice ale proiectului si motivandu-l ca modalitate de comemorare a 100 de ani de la nasterea lui Kim Il-sung (fondatorul statului),  expertii occidentali au sustinut ca de fapt ceea ce li s-a aratat nu a fost altceva decat un simplu model nefunctional. Satelitul, cu greutatea de 100 kg si dimensiunile 1.4 x 0.6 x 0.7 m ar fi trebuit sa zboare intr-o orbita SSO (sun-synchronous orbit) cu altitudinea de 500 km, dar aceeasi experti au subliniat ca scenariul de zbor care le-a fost reprezentat ar fi fost incompatibil cu orbita dorita.

In contextul acestor suspiciuni si al incalcarii rezolutiilor Consiliului de Securitate al ONU care interzisesera in prealabil orice tentativa nord-coreeana, consecintele ar putea fi dezastruoase, SUA anuntand sanctiuni ce includ suspendarea ajutoarelor umanitare destinate populatiei civile.