Miercuri 28 decembrie a adus cea de a 80-a lansare si ultima a anului spatial 2011, o lansare in urma careia 6 noi sateliti s-au alaturat constelatiei Globalstar.
Zborul, gazduit de centrul spatial din Baikonur, a inceput la ora 17:09 UTC si s-a terminat cu separarea celor 6 sateliti la ora 18 :49 UTC si plasarea lor intr-o orbita de transfer cu altitudinea de 920 km si inclinatia de 52 de grade.
De aici folosind motoarele orbitale de la bord, satelitii isi vor creste inaltimea orbitei pana la orbita operationala- circulara 1410 km x 1410 km x 52 grade.

Ca si in precedentul zbor de acest fel, in prim plan s-a aflat o racheta Soyuz 2-1A aflata sub comanda Starsem, componenta a lui ArianeSpace.
Acesta a fost al treilea din cele patru zboruri contractate de Globalstar cu Starsem si Thales Alenia pentru generatia a doua -Globalstar 2, in total 24 de sateliti urmand sa se alature retelei si sa asigure continuitatea serviciilor de voce si date pana cel putin in 2025.

Lansarea vine la doar cateva zile dupa esecul unei rachete Soyuz 2-1b in urma careia Rusia a pierdut satelitul militar de comunicatie Meridian 5. Cele doua rachete difera in special prin treapta a treia (versiunea 2-1a foloseste un motor clasic RD110 in timp ce varianta mai noua 2-1b foloseste un motor RD124). In final, problemele par sa fie in sistemul de management si control al agentiei spatiale ruse, pentru ca iata, acelasi tip de racheta gestionat de un operator privat reuseste un zbor fara incidente.

Rusia este lovita de o noua criza spatiala
http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20111229023115

Globalstar Inc este o companie cu clienti in peste 120 de tari, cu sedii in Covington, Louisiana si Milpitas, California si care incorporeaza subsidiarele Globalstar Mobile Satellite System si Globalstar Gateway Earth Stations. Pe langa segmentul spatial, firma americana mai detine un centru de comanda pentru operatiunile spatiale–SOCC (Satellite Operations Control Center), o retea de antene de sol –GDN (Globalstar Data Network) si  un centru de comanda al antenelor- GOCC (Ground Operations Control Center).
Globalstar Inc este succesoarea lui Globalstar LLC din martie 2006 atunci cand actionariatul a decis schimbarea numelui companiei. Aceasta din urma a preluat in aprilie 2004 activele lui Globalstar LP care isi declarase problemele financiare in anul 2003 si care intrase sub protectia legii falimentului.
Noile investitii masive incepute cum spuneam din 2006 prin comanda celor 48 noi sateliti sunt asadar parte a unui plan de management care ar trebui sa impulsioneze valoarea de piata si pe termen lung venitul companiei.

Prima generatie de sateliti Globalstar erau aproape la jumatatea greutatii generatiei a doua, mai precis 450 kg. Aceasta greutate redusa permitea lansarea la bordul versiunii clasice Soyuz a cate patru sateliti simultan, intre 1999 si 2007, Starsem efectuand 8 zboruri pentru Globalstar.
Acesti sateliti erau construiti de Space Systems Loral si aveau o durata de viata de 7.5 ani.

Globalstar 2 sunt construiti de compania franco-italiana Thales Alenia Space in urma unui contract semnat in 2006, care includea 48 de platforme si care avea o valoare de 660 milioane de euro, adica un pret mediu sub 15 milioane de euro pe satelit. In greutate de 700 kg, sunt echipati in total cu 32 transpondere avand posibilitatea de a comunica in benzile L,S si C. La durata de viata estimata de 15 ani, cele 2 panouri solare  genereaza un minim de 1.7 kW suficient pentru a acoperi consumul de energie.
La lansare ei sunt dispusi in interiorul capsulei protectoare pe doua planuri- 2 sateliti in partea superioara si 4 sateliti in partea inferioara.

Imbunatatirea constelatiei era imperios necesara pentru ca in ultimul timp serviciile de comunicatie au suferit din pricina degradarii fizice a vechilor sateliti. Din 2007 in urma scaderii performantelor antenelor in banda S, cei 400000 de utilizatori ai sistemului au avut acces intermitent la serviciile de voce si comunicatii de date tip duplex, folosind o pagina web si instrumentele puse la dispozitie acolo de companie, pentru a-si calcula ferestrele de comunicatie.
Aceasta improvizatie da o nota proasta operatorului american, mai ales ca multi dintre utilizatori vin din zona rurala unde nu au alta posibilitate de comunicatie in afara acestor servicii prin satelit.
Momentan constelatia acopera 80% din teritoriul Pamantului (mai putin zonele extreme cum sunt cei 2 poli) si opereaza semnale in tehnologia CDMA (Code Division Multiple Access) oricare din sateliti fiind capabil sa preia apeluri din aria sa instantanee de acoperire si sa il transmita mai departe din satelit in satelit pana cand una din platforme se afla in vecinatatea unui punct de transmisie terestru sau “gateway” (in acest fel se evita obstacolele de sol, in zonele problematice semnalul fiind transmis cu ajutorul segmentului spatial). Punctele de transmisie terestre sunt integrate cu retelele de date si voce locale, care preiau semnalul si fac restul operatiunii.
In comparatie cu satelitii geostationari, folosirea unei orbite LEO inlatura intarzierea si efectul de ecou al convorbirilor telefonice (ceea ce inseamna o calitate mai buna) si permite folosirea unor telefoane de dimensiuni mai mici.

credit Globalstar