Vineri 28 octombrie 2011, o racheta Delta 2 a ridicat cu succes pe orbita de la baza Vandenberg din California primul satelit din programul NPOESS- respectiv NPP sau NPOESS Preparatory Project.
NPOESS sau ‘National Polar-orbiting Operational Environmental Satellite System’ era o cooperare intre NASA, NOAA si US Air Force si incerca sa reuneasca intr-un singur proiect mai multe programe militare si civile: Defense Meteorological Support Program (DMSP), Earth Observing System (EOS) si Polar Orbiting Environmental Satellites (POES).
Din pacate in 2010, in lumina restructurarilor la nivelul bugetului agentiei americane NASA, intregul program NPOESS a fost reconsiderat astfel ca s-a decis inlocuirea POES cu Joint Polar Satellite System (JPSS) si a lui DMSP cu Defense Weather Satellite System (DWSS).
Satelitul NPP care fusese deja dezvoltat a fost plasat ca un punct de legatura intre noul program JPSS si EOS, dar alaturi de el, in septembrie 2010 a fost comandat un alt satelit identic ce se va numi JPSS 1 si care se va alatura pana cel tarziu in 2014 sistemului.
NPP a fost incarcatura principala in lansarea de vineri dar alaturi de el au mai zburat gratis inca alti 6 nanosateliti inscrisi in programul NASA Educational Launch of Nanosatellites (ELaNa).
Acestia s-au numit M-Cubed -un satelit de tip Cubesat dezvoltat de universitatea din Michigan, AubieSat-1 construit de universitatea din Auburn, DICE 1 si 2 (Dynamic Ionosphere CubeSat Experiment) construiti de Space Dynamics Laboratory, E1P (Explorer 1 Prime) construit de universitatea din Montana- o continuare a zborului din martie 2011 care din pacate a esuat, si in sfarsit RAX 2 (Radio Aurora Explorer)
NPP va opera dintr-o orbita SSO (sun synchronous orbit) cu inaltimea de 824 km. Cele 16 orbite efectuate intr-o zi asigura practic o acoperire totala a globului.
NPP este construit de Ball Aerospace pe o platforma BCP2000, cantareste 2.1 tone si masoara 4.028 m x 2.610 m x 2.206 m.
Cele 5 instrumente stiintifice montate la bordul lui NPP sunt urmasele unora similare care au zburat inainte pe satelitii NOAA –Terra, Aqua si Aura:
• The Visible/Infrared Imager Radiometer Suite (VIIRS)
• The Cross-track Infrared Sounder (CrIS)
• The Advanced Technology Microwave Sounder (ATMS)
• The Ozone Mapping and Profiler Suite (OMPS)
• The Clouds and the Earth Radiant Energy System (CERES)
Cu ajutorul lor se vor investiga schimbarile climatice, temperatura si umiditatea atmosferica, temperatura la nivelul oceanelor planetare, proprietatile norilor si aerosolilor, nivelul ozonului etc.
Sa dam cateva detalii si despre lansatorul Delta 2 care s-a aflat vineri probabil la ultima sa misiune spatiala.
Zborul inaugural al rachetei Delta 2 a avut loc pe 14 februarie 1989 de la baza Cape Canaveral complexul 17A atunci cand incarcatura a fost un satelit GPS- Navstar 2A sau GPS 14.
In lunga sa perioada de operare racheta nu a inregistrat decat un esec total si unul partial, deci o fiabilitate impresionanta pentru acest domeniu. Intre cele mai importante misiuni trebuie mentionate 49 de lansari dedicate sistemului GPS si 55 sistemului Iridium.
Desi veterana Delta 2 a servit programul spatial american pentru mai bine de 20 de ani viitorul sau este incert pentru ca acesta a fost practic ultimul zbor contractat – ceea ce inseamna ca dupa iesirea anul trecut din activitatea US Air Force si inlocuirea sa cu mai puternicele Delta 4 si Atlas 5, nici macar pe plan comercial nu mai exista interes pentru acest lansator.
Teoretic, la depozitare mai sunt componente suficiente pentru constructia altor 5 rachete, dar deocamdata lor nu li s-a gasit o intrebuintare, piata lansatoarelor medii fiind deja aglomerata de alte rachete de conceptie mai moderna si mai versatile decat Delta 2, cu atat mai mult cat nici costul lansarilor nu este unul foarte scazut (el este estimat in jurul valorii de 36 milioane de dolari).
Aceasta a fost racheta cu numarul 357 din programul Delta, a 151-a lansare Delta 2 si a 96-a lansare reusita consecutiv. S-a zburat ca si in precedenta lansare a gemenilor Grail catre Luna in configuratia 7920-10C, cu o mica variatie in sensul ca nu a mai fost versiunea ‘heavy’ci cea normala- adica o racheta cu inaltimea de 39 de metri, un diametru de 2.4metri si o greutate de 231 tone si fiind dotata cu doua trepte : un motor RS-27A dezvoltand 1054kN in prima treapta si un motor AJ-10-118K-ITIP dezvoltand 46.3kN in treapta a doua.
Acestora li se adauga noua ‘boostere’ GEM 40 ce dezvolta fiecare 492.9 kN.
In aceasta configuratie racheta este capabila sa transporte pe orbita mase pana la 5030 kg in cazul unui scenariu LEO (low earth orbit) sau 3123 kg in cazul unui scenariu SSO (sun synchronous orbit).
O noua misiune de explorare a Luniihttp://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20110911071828credit NASA & NOAA