Sambata 14 mai, s-au implinit 2 ani de cand Europa, prin agentia sa spatiala ESA, reusea sa trimita in spatiu cea mai mare misiune din istoria sa- atat prin prisma bugetului, cat si a complexitatii proiectului si a modului cum (se spera) ca va revolutiona astronomia si intelegerea noastra asupra Universului.

Desi la nivelul publicului larg comunicarea nu a fost poate cea mai fericita- nu multa lume a auzit despre cele doua observatoare, prim planul fiind luat de alte evenimente spatiale mai active din punctul de vedere al imaginii (spre exemplu misiunile catre statia spatiala internationala ISS), misiunea Herschel/Planck, caci despre ea este vorba in acest articol, ramane o referinta pentru comunitatea stiintifica internationala.
Cu prilejul acestui eveniment aniversar, ESA a incercat sa sublinieze inca o data importanta pe care acest proiect il ocupa in programul sau spatial si sa il repuna acolo unde ii este locul, dezvelind in cadrul unei ceremonii speciale- si pentru prima data cand acest lucru se intampla unui proiect inca activ- o placheta cu numele misiunii.
Este de fapt o recunoastere a muncii sustinute de o mare echipa europeana in acesti 2 ani de operare in spatiu care au transformat misiunea Herschel-Planck intr-un succes.


credit ESA

Desi SpaceAlliance a avut in trecut articole dedicate acestei misiuni ESA, este cazul sa facem o scurta recapitulare, amintind aspectele cele mai importante.

Cele doua misiuni sunt diferite in mod fundamental chiar daca la origine platforma pe care au fost montate instrumentele stiintifice este similara. Planck este un satelit stabilizat prin rotatie si efectueaza observatii asupra CMB (Cosmic Microwave Background) prin cartografierea completa (cea mai precisa de pana acum) a sferei celeste si investigatii cu privire la primele momente de dupa Big Bang acum 14 miliarde de ani.
Herschel in schimb, este un satelit stabilizat pe trei axe, cel mai mare telescop Cassegrain ce se va afla in spatiu (cu un diametru de 3.5m) si efectueaza observatii punctuale (asemanator lui Hubble astazi) in gama infrarosu lung pana la submilimetru.

In ciuda diferentelor majore dintre cei doi sateliti, Herschel si Planck au in comun, asa cum spuneam, foarte multe caracteristici. In primul rand orbita in jurul punctului Lagrange L2 al sistemului Soare-Pamant/Luna. Punctul L2 descoperit in 1772 de matematicianul francez Louis Lagrange este un punct imaginar in spatiu localizat la 1.5 milioane km in spatele Pamantului pe linia ce uneste Terra de Soare si unde fortele de atractie gravitationala se anuleaza.
Orbita larga de tip Lissajous il duce pe Herschel 500.000 km deasupra si sub planul ecliptic cu o deviatie maxima azimutala de 800.000 km de o parte si de alta a punctului central L2. Prin contrast, Planck calatoreste intr-o orbita Lissajous cu amplitudine mai mica de numai 400.000 km.
In mod traditional misiunile operand in gama infrarosu au orbite heliocentrice in jurul Pamantului asa cum au fost in trecut satelitii ISO, Most, Corot sau Spitzer si sufera de interferente majore ale radiatiei externe asupra instrumentatiei stiintifice si de lungi perioade de inactivitate.
In premiera, o data cu lansarea misiunii NASA WMAP, un nou tip de orbita a inceput sa fie folosit- orbitele Lissajous in jurul lui L2, care in comparatie cu solutiile traditionale ofera un climat mult mai stabil in special pentru studiul a ceea ce generic se numeste “cold Universe”. Cu Pamantul si Soarele aflate in aceeasi directie, planul focal al telescopului poate fi cu usurinta protejat impotriva expunerii directe la radiatia luminoasa, iar temperaturile externe scazute contribuie substantial la stabilirea echilibrului termic al electronicii de bord.
In mod firesc, cum Pamantul orbiteaza in jurul Soarelui, punctul L2 si satelitul plasat acolo, navigheaza in spatiu, acoperind 360 de grade in planul galactic.
Agentia europeana va folosi pe viitor intensiv acest tip de orbita pentru misiuni sale (de ex. Gaia si Darwin) la fel ca si agentia americana NASA pentru JWST (James Webb Space Telescope).

Pe langa avantajelor enumerate, exista totusi si dezavantaje ale orbitelor de acest fel: in principal ele sunt instabile, orice perturbatie fiind amplificata exponential. Ele trebuie de aceea permanent ajustate pentru mentinerea stabilitatii ceea ce aduce o presiune suplimentara pentru operarea unor astfel de sateliti.

Revenind la evenimentul pe care il aniversam- Herschel-Planck, cel mai important proiect pe care ESA l-a lansat in anul 2009 si cel mai mare realizat vreodata in Europa a inceput in urma cu 20 de ani si a costat agentia 1.9 miliarde de euro.
A fost un efort internaţional susţinut între ESA, NASA, Thales Alenia Space, Astrium Space, Danish Space Centre, Netherlands Institute for Space Research, Max Planck Istitute, Cardiff University, Saab Space etc. Din păcate, complexitatea extraordinară a proiectului a influenţat desfăşurarea ulterioară, conducând la amânări succesive faţă de data programată iniţial.

Lansarea s-a efectuat in cele din urma pe 14 mai 2009, la bordul unei rachete Ariane5, versiunea ECA, singurul lansator comercial capabil sa ridice incarcatura totala de 6 tone compusa din 2 platforme diferite (satelitii impreuna cu echipamentul de integrare si protectie aferent). Aceasta lansare a purtat numele Ariane188 marcand astfel cel de al 44-lea zbor efectuat de o racheta Ariane5.

credit ESA