Primul prototip al noii generatii de sateliti Glonass- versiunea K, a fost trimis cu succes pe orbita in weekend confirmand determinarea autoritatilor de la Moscova pentru stabilirea unui sistem de navigatie prin satelit cu acoperire globala.

Din anul 2001 sistemul de navigatie Glonass a costat Rusia 4.7 miliarde de dolari si inca nu este la capacitate maxima desi este un element strategic pentru guvernul rus.
Intr-o piata globala de navigatie estimata la 60-70 miliarde de dolari anual, Rusia tintea o nisa de 15% dar abia a reusit sa se mentina la 1% mult sub asteptarile sale.
Pentru a tine pasul cu evolutia sistemelor concurente de navigatie prin satelit sistemul Glonass urmeaza sa beneficieze de o investitie de 2.6 miliarde de dolari sperandu-se sa se ajunga la nivelul anului 2011 la un numar de 30 sateliti operationali.

Lansarea vine intr-un moment oportun si da o gura de oxigen agentiei spatiale ruse Roskosmos care inregistrase 2 esecuri majore intr-o perioada scurta de numai cateva luni.
Pe 5 decembrie SpaceAlliance relata despre un accident in care Rusia pierdea 3 sateliti Glonass, intr-o lansare in care s-a folosit baza din Baikonur si o racheta Proton Block DM3. Doua luni mai tarziu, pe 1 februarie relatam despre incidentul care a avut in prim plan GEO-IK2 1- prima platforma a unei noi generatii GEO-IK sateliti ce sunt folositi pentru observatii geodezice cu aplicatii deoptriva civile cat si militare. Cu aceasta ocazie s-a folosit baza din Plesetsk si o racheta Rockot Breeze-KM.
Ambele incidente au fost urmate de anchete amanuntite asupra agentiei spatiale ruse dar si asupra principalilor actori din sectorul aerospatial rus si a conditiilor contractuale- anchete ale caror rezultate spuneam ca ameninta pozitia presedintelui Roskosmos Anatoly Perminov.

Revenind la evenimentul din weekend, spre deosebire de lansarile satelitilor din blocul M care se faceau din Baikonur la bordul rachetelor Proton (in general cate trei sateliti pe lansare), platformele K, datorita integrarii unui concept modern si scaderii greutatii, pot fi lansate la bordul versiunii mult mai usoare Soyuz2-1b/Fregate de la cosmodromul din Plesetsk. In aceste conditii, lansand cate 2 sateliti odata, agentia spatiala rusa poate face o economie de pana la 50% din costul inscrierii pe orbita.

Prima lansare a generatiei K (satelitul Kosmos 2470) a fost initial amanata cu 2 zile si a avut loc in final sambata 26 februarie la ora 03:07 GMT, satelitul fiind lasat in orbita dorita (19100 km x 19100 km x 64.8 grade) cateva ore mai tarziu la 06:41 GMT. Succesul misiunii a fost confirmat cateva minute mai tarziu cand antenele de la sol au reusit sa receptioneze primele date.

Satelitul este construit de ISS Reshetnev pe o platforma noua Ekspress-1000A, este stabilizat pe trei axe si cantareste aproximativ 750 kg. Pe langa semnalele clasice de navigatie el va furniza si servicii auxiliare in programul Cospas-Sarsat pentru alerta in situatii de urgenta.

In ciuda faptului ca incarcatura transportata a fost un singur satelit, racheta a zburat in configuratie completa, cu o capsula protectoare adaptata special la volumul a 2 sateliti de aceste dimensiuni, pentru a pregati echipa de ingineri de sol in perspectiva momentului cand zborurile satelitilor Glonass K vor deveni o rutina.
Un alt satelit prototip din generatia K urmeaza sa fie trimis pe orbita in decursul acestui an, dar deocamdata el este in faza de constructie si nu se stie exact cand va fi gata de zbor. Dupa ce cele 2 platforme vor confirma testele pe orbita, Rusia va trece la faza a doua a proiectului, cea in care, asa cum aminteam anterior satelitii Glonass K vor inlocui oficial blocul M. Pentru a se distinge de cele 2 prototipuri ei vor fi denumiti generic K2.  

Sistemul Glonass ar avea astazi conform informatiilor oficiale 26 sateliti pe orbita (plus cel lansat acum). Teoretic numarul este suficient pentru o acoperire completa a teritoriului Federatiei Ruse (minim 18 sateliti) si mai mult pentru extinderea serviciilor la nivel global (unde trebuie sa opereze simultan 24 de sateliti). Trebuie spus insa ca din acestia 4 sateliti sunt in mentenanta tehnica si 2 sunt deocamdata tinuti ca back-up (toti cu minim 2 ani vechime), deci doar 20 ar fi complet operationali.

Sistemul Glonass (“Globalnaya Navigationnaya Sputnikovaya Sistema” sau “Global Orbiting Navigation Satellite System”) a fost pus in functiune pentru prima data in septembrie 1993 cu un grup de 12 sateliti si a ajuns la numarul proiectat de 24 de sateliti pentru o acoperire globala, in decembrie 1995. Totusi datorita problemelor financiare din acea perioada si datorita lipsei unor noi investitii, o parte din sateliti au fost retrasi din activitate, fara a fi inlocuiti.

Sistemul consta din 3 planuri orbitale, separate la 120 de grade si satelitii din acelasi plan orbital separati la 45 de grade. Fiecare satelit efectueaza o orbita circulara la o inaltime de 19100 km si o inclinatie de 64.8 grade si are o perioada orbitala de 11 ore si 15 minute. Satelitii sunt identificati unic de asa numitul ‘slot number’ : primul plan orbital contine sloturile 1-8, al doilea sloturile 9-16 iar al treilea sloturile 17-24.
In anul 2007 s-a decis modificarea numarului de sateliti ai constelatiei de la 24 la 30- insemnand astfel 8 sateliti operationali plus 2 de rezerva pentru fiecare plan orbital.
In acest fel siguranta utilizarii sistemului creste, eliminand riscul unor posibilie disfunctionalitati sau intreruperi a serviciului (si implicit nemultumirile viitorilor clienti).

Fiecare satelit transmite doua tipuri de semnale unul standard accesibil aplicatiilor comerciale si unul codificat de inalta precizie folosit de aplicatiile militare.
Este vorba de fapt de 25 de canale separate de 0.5625 MHz in asa numitele benzi de frecventa L1: 1602.5625 - 1615.5 MHz si L2: 1240 - 1260 MHz.

Conform informatiilor oficiale, atunci cand sistemul va fi complet, se va ajunge la o eroare maxima de pozitionare de pana la 70 m atat pe orizontala cat si pe verticala, iar eroarea de viteza se va situa la valoarea de 15cm/s (in cazul sistemului civil), eroarea scazand pana la 10-20m in cazul sistemului militar.

credit Roskosmos