De curand, pe 5 decembrie relatam despre lansarea rachetei Proton de la cosmodromul din Baikonur, atunci cand la bord s-au aflat 3 noi sateliti din constelatia Glonass : Kosmos 2470, 2471 si 2472. Daca in precedentele zboruri deservind reteaua Glonass s-a folosit configuratia Proton M-Blok DM2 la acea data s-a preferat noua configuratie Blok DM3.

Compania ruseasca Energia, cea care construieste racheta Proton a investit recent o suma mare de bani reusind sa preia, asa dupa cum relatam intr-un alt articol SpaceAlliance, pachetul majoritar al lui SeaLaunch, operatorul care si-a declarat falimentul recent. Exista asadar un motiv strategic pe termen lung pentru imbunatatirea performantelor ansamblului Blok DM in perspectiva unor zboruri comerciale, iar aceasta ocazie de test, finantata cu bani guvernamentali, nu a putut fi ignorata.

Din pacate lansarea a fost un esec total, toti trei satelitii fiind pierduti intr-un accident ce afecteaza destul de serios interesele strategice ale tarii, iar autoritatile ruse au reactionat imediat, presedintele Medvedev comandand deschiderea unei anchete oficiale. Mai mult, investigatia a avut un impact direct si asupra lansarii comerciale efectuate de ILS (International Launch Services)- desi aceasta foloseste versiunea Breeze M, totusi lansarea satelitului Ka-Sat a fost amanata de pe data de 20 decembrie pana pe 26 decembrie.

Sistemul Glonass ar avea astazi conform informatiilor oficiale 26 sateliti pe orbita. Teoretic numarul este suficient pentru o acoperire completa a teritoriului Federatiei Ruse (minim 18 sateliti) si mai mult pentru extinderea serviciilor la nivel global (unde trebuie sa opereze in 24 de sateliti). Trebuie spus insa ca din acestia 4 sateliti sunt in mentenanta tehnica si 2 sunt deocamdata tinuti ca back-up (toti cu minim 2 ani vechime), deci doar 20 ar fi complet operationali.

Sistemul Glonass (“Globalnaya Navigationnaya Sputnikovaya Sistema” sau “Global Orbiting Navigation Satellite System”) a fost pus in functiune pentru prima data in septembrie 1993 cu un grup de 12 sateliti si a ajuns la numarul proiectat de 24 de sateliti pentru o acoperire globala, in decembrie 1995. Totusi datorita problemelor financiare din acea perioada si datorita lipsei unor noi investitii, o parte din sateliti au fost retrasi din activitate, fara a fi inlocuiti.

Sistemul consta din 3 planuri orbitale, separate la 120 de grade si satelitii din acelasi plan orbital separati la 45 de grade. Fiecare satelit efectueaza o orbita circulara la o inaltime de 19100 km si o inclinatie de 64.8 grade si are o perioada orbitala de 11 ore si 15 minute. Satelitii sunt identificati unic de asa numitul ‘slot number’ : primul plan orbital contine sloturile 1-8, al doilea sloturile 9-16 iar al treilea sloturile 17-24.

Fiecare satelit transmite doua tipuri de semnale unul standard accesibil aplicatiilor comerciale si unul codificat de inalta precizie folosit de aplicatiile militare.
Este vorba de fapt de 25 de canale separate de 0.5625 MHz in asa numitele benzi de frecventa L1: 1602.5625 - 1615.5 MHz si L2: 1240 - 1260 MHz.

Conform informatiilor oficiale, atunci cand sistemul va fi complet, se va ajunge la o eroare maxima de pozitionare de pana la 70 m atat pe orizontala cat si pe verticala, iar eroarea de viteza se va situa la valoarea de 15cm/s (in cazul sistemului civil), eroarea scazand pana la 10-20m in cazul sistemului militar.

Revenind la discutia initiala, comisia de ancheta instituita pe 5 decembrie de presedintele Medvedev pentru a investiga cauzele accidentului a facut publice recent concluziile sale.
In timp ce racheta Proton-M este o configuratie testata de nenumarate ori in zboruri spatiale, treapta superioara Block DM03 este noua si initial a fost suspectata ca fiind la baza defectiunii. Aceasta pista a fost insa rapid abandonata pentru ca s-a dovedit ca atat racheta propriu zisa cat si modulul auxiliar au functionat perfect.

In schimb s-a constat ca Energia a calculat gresit cantitatea de oxidant necesara Blok DM-03, depasind cu 1-1.5 tone greutatea admisa fapt ce a pus racheta intr-o traiectorie gresita si a dus la pierderea celor 3 sateliti.
Atat Roskosmos cat si Energia au omis aceasta greseala simpla de calcul, comisia gasind deficiente grave in procedurile de pregatire a zborurilor spatiale.

Desi avea in vizor o ancheta pur tehnica, directiile de lucru s-au extins astfel ca se poate vorbi cu usurinta si despre aspecte politice si de coruptie.

Din anul 2001 sistemul de navigatie Glonass a costat Rusia 4.7 miliarde de dolari si inca nu este la capacitate maxima desi, asa cum aminteam, este un element strategic pentru guvernul rus.

Pentru a tine pasul cu evolutia sistemelor concurente de navigatie prin satelit sistemul Glonass urmeaza sa beneficieze de o investitie de 2.6 miliarde de dolari sperandu-se sa se ajunga la nivelul anului 2011 la un numar de 30 sateliti operationali.
Aceasta schimbare de conceptie a sistemului urmeaza unor studii efectuate in 2007, cand s-a decis modificarea numarului de sateliti de la 24 la 30- insemnand astfel 8 sateliti operationali plus 2 de rezerva pentru fiecare plan orbital.
Noua generatie de sateliti Glonass-K care urmeaza sa fie lansati incepand din 2011 beneficiaza de un design imbunatatit care ar trebui sa le mareasca perioada de operare (10 pana la 12 ani) si fiabilitatea, precum si de dimensiuni si greutate mai mica (750 kg) care ar permite inlocuirea lansatorului Proton-M cu Soyuz-2 (si aproape o injumatatire a costului de lansare).

Insa pana la deblocarea acestor noi sume, conducerea rusa vrea sa vada in ce mod sunt cheltuiti acesti bani.

Satelitii au fost asigurati de compania Sputnik Insurance Center in al carei consiliu de administratie se regasesc fiii actualului si fostului sef al agentiei spatiale ruse Roskosmos. Pentru a evita scandalul creat si pusa probabil sub presiune compania de asigurari a promis ca nu vor fi probleme in plata sumei de asigurare, dar nu trebuie pierdute din vedere aspectele juridice ce pot fi invocate si care pot eventual incetini acest proces.
Investigatia a scos in evidenta si probleme mult mai grave. La aproape 50 de ani de la zborul lui Gagarin programul spatial rus sufera de deficiente majore de management.
Racheta Angara este in continuare doar la stadiul de proiect, cosmodromul Svobodnyy nu este inca deschis, proiectele déjà incepute sufera amanari importante si se investeste foarte putin in tehnologie noua. Intr-o piata globala de navigatie estimata la 60-70 miliarde de dolari anual, Rusia tintea o nisa de 15% (adica 9-10 miliarde si mai mult decat vanzarile de armament) dar abia a reusit sa se mentina la 1% mult sub asteptarile sale.