Ultimele zile au fost marcate de doua lansari avand ca protagonisti Rusia si China.

Prima data, joi 2  septembrie cosmodromul din Baikonur a fost gazda unui nou zbor al unei rachete Proton. Aceasta, in configuratia Block DM 2 a transportat pe orbita trei sateliti Glonass M construiti de Information Satellite Systems Reshetnev Co pentru agentia spatiala rusa.

China la randul ei a reusit sa plaseze pe orbita sambata 4 septembrie ultima sa platforma pentru compania China Satcom, satelitul cu numarul 6 din seria de telecomunicatie Sinosat.
Acesta este un satelit geostationar in greutate de 5 tone si operand pentru aproximativ 15 ani de la pozitia orbitala 125 de grade est, 24 de transpondere in banda C, 8 in banda Ku si 1 in banda S, ce ar trebui sa deserveasca intregul teritoriu al tarii.

Ultimele zile au fost marcate de doua lansari avand ca protagonisti Rusia si China.

Prima data, joi 2  septembrie cosmodromul din Baikonur a fost gazda unui nou zbor al unei rachete Proton. Aceasta, in configuratia Block DM 2 a transportat pe orbita trei sateliti Glonass M construiti de Information Satellite Systems Reshetnev Co pentru agentia spatiala rusa.
Plecat la ora 00:53 GMT de la hangarul 81 al bazei din Kazahstan lansatorul Proton a injectat intr-o orbita circulara cu inclinatia de 64.8 grade dupa un zbor de aproximativ trei ore si jumatate (separarea a avut loc la 04:26 GMT) cei trei sateliti de navigatie care au devenit activi sub indicativele Cosmos 2464,2465 si 2466.
Acesta a fost ultimul trio din clasa M, pe viitor urmand a fi lansati sateliti mai moderni din clasa K.

In articolele precedente relatam despre lansarile din 14 decembrie 2009 (atunci cand au fost trimisi pe orbita Cosmos 2456, 2457 si 2458 pentru planul orbital 1 -sloturile 1, 4 si 5) si respectiv 1 martie 2010 (atunci cand planul orbital 3 a fost imbunatatit cu satelitii Cosmos 2459,2460 si 2461).
Tot atunci aminteam de provlemele pe care sistemul Glonass le-a intampinat anul trecut. Glonass 2404, lansat in 2003 a fost setat “unhealthy” pe 18 iunie 2009, ulterior satelitul fiind abandonat. Pe 13 mai Glonass 2435, un satelit lansat in 2007 a avut deasemenea probleme tehnice dar a fost recuperat partial in august;totusi semnalele sale sunt in continuare afectate de perturbatii astfel ca satelitul nu este in intregime utilizabil. Pe 31 august Glonass 2444 a fost scos deasemenea din operare desi era lansat relativ recent, in 2008, si in sfarsit pe 2 noiembrie reteaua l-a mai pierdut si pe Glonass 2418.

Noii sateliti urmeaza sa devina operationali in maximum 45 de zile si au o durata de operare estimata la 7 ani.
Au dimensiuni de 2.4 m x 3.7 m si pana la 7.2 m pentru panourile solare desfacute si cantaresc 1480 kg. Sunt stablizati traixial cu panourile solare desfasurate in directia razelor solare si satelitul aliniat spre Pamant.
Racheta Proton, intrata in operare sub indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor din 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze 350 de zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi si nu in ultimul rand a transportat sateliti comerciali si militari pe orbita.
Versiunea Proton M este o racheta de 53 m lungime si cantarind 712 tone in configuratia nominala.
Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1m si 7.4 m.
Acestora li se adauga sisteme suplimentare de control al injectiei orbitale, diferite in functie de specificul misiunii. In cazul de fata a fost vorba despre un sistem de tip Blok DM 2 echipat cu un motor RD 58M cu tractiunea de 85 kN.
Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 275 cu o forta de 10.5 MN, treapta a doua este alimentata de 4 motoare de tip RD210 cu o forta de 2.3 MN si treapta a treia de un motor de tip RD212 cu o tractiune de 0.6 MN.
In aceasta configuratie racheta este capabila sa ridice pe orbita o incarcatura de 22 tone in cazul unei misiuni LEO sau 6 tone pentru o misiune GTO (orbita de transfer geostationara).

Pentru lansarea de joi prima treapta a rachetei a zburat timp de aproximativ 2 minute, iar dupa aproape 10 minute de la desprinderea de sol treapta a treia a lasat ansamblul Block DM 2 impreuna cu satelitii intr-o orbita intermediara de transfer. Doua activari succesive ale acestuia au adus satelitii la o orbita dorita -inaltime de 19100 km si o inclinatie de 64.8 grade, iar mai tarziu a urmat separarea.
Sistemul Glonass ar avea astazi conform informatiilor oficiale 21 sateliti operationali adica numarul de care este nevoie pentru o acoperire completa a teritoriului Federatiei Ruse (18) plus ceva suplimentar (pentru extinderea serviciilor la nivel global trebuie sa opereze in schimb 24 de sateliti). In precedentul raport al agentiei spatiale ruse de la inceputul anului 2009 se vorbea insa de o capacitate a sistemului ce acoperea aproximativ 95% din teritoriul Federatiei Ruse si 83% global.

Sistemul Glonass (“Globalnaya Navigationnaya Sputnikovaya Sistema” sau “Global Orbiting Navigation Satellite System”) a fost pus in functiune pentru prima data in septembrie 1993 cu un grup de 12 sateliti si a ajuns la numarul proiectat de 24 de sateliti pentru o acoperire globala, in decembrie 1995. Totusi datorita problemelor financiare din acea perioada si datorita lipsei unor noi investitii, o parte din sateliti au fost retrasi din activitate, fara a fi inlocuiti.

Sistemul consta din 3 planuri orbitale, separate la 120 de grade si satelitii din acelasi plan orbital separati la 45 de grade. Fiecare satelit efectueaza o orbita circulara la o inaltime de 19100 km si o inclinatie de 64.8 grade si are o perioada orbitala de 11 ore si 15 minute. Satelitii sunt identificati unic de asa numitul ‘slot number’ : primul plan orbital contine sloturile 1-8, al doilea sloturile 9-16 iar al treilea sloturile 17-24.

Fiecare satelit transmite doua tipuri de semnale unul standard accesibil aplicatiilor comerciale si unul codificat de inalta precizie folosit de aplicatiile militare.
Este vorba de fapt de 25 de canale separate de 0.5625 MHz in asa numitele benzi de frecventa L1: 1602.5625 - 1615.5 MHz si L2: 1240 - 1260 MHz.

Conform informatiilor oficiale, atunci cand sistemul va fi complet, se va ajunge la o eroare maxima de pozitionare de pana la 70 m atat pe orizontala cat si pe verticala, iar eroarea de viteza se va situa la valoarea de 15cm/s (in cazul sistemului civil), eroarea scazand pana la 10-20m in cazul sistemului militar.

Pentru a tine pasul cu evolutia sistemelor concurente de navigatie prin satelit sistemul Glonass urmeaza sa beneficieze de o investitie de 2.6 miliarde de dolari sperandu-se sa se ajunga la nivelul anului 2011 la un numar de 30 sateliti operationali.
Aceasta schimbare de conceptie a sistemului urmeaza unor studii efectuate in 2007, cand s-a decis modificarea numarului de sateliti de la 24 la 30- insemnand astfel 8 sateliti operationali plus 2 de rezerva pentru fiecare plan orbital.
Noua generatie de sateliti Glonass-K care urmeaza sa fie lansati incepand cu 2010 (undeva in a doua jumatate) beneficiaza de un design imbunatatit care ar trebui sa le mareasca perioada de operare (10 pana la 12 ani) si fiabilitatea, precum si de dimensiuni si greutate mai mica (750 kg) care ar permite inlocuirea lansatorului Proton-M cu Soyuz-2 (si aproape o injumatatire a costului de lansare).


China la randul ei a reusit sa plaseze pe orbita sambata 4 septembrie ultima sa platforma pentru compania China Satcom, satelitul cu numarul 6 din seria de telecomunicatie Sinosat.
Acesta este un satelit geostationar in greutate de 5 tone si operand pentru aproximativ 15 ani de la pozitia orbitala 125 de grade est, 24 de transpondere in banda C, 8 in banda Ku si 1 in banda S, ce ar trebui sa deserveasca intregul teritoriu al tarii.
Este construit pe baza modelului DFH-4 o platforma versatila care poate integra echipamente de comunicatie de pana la 600 kg si avand un necesar de putere de pana la 10.5 kW.
Plecata de la baza Xichang Satellite Launch Center din sud-vestul Chinei la ora 16 :14 GMT, racheta Long March CZ-3B (Chang Zheng-3B) a transportat intr-o orbita de transfer geostationara cu inclinatia de 25 de grade noul satelit de telecomunicatie.
Inainte de a deveni operational acesta trebuie sa aplice o serie de manevre orbitale pentru circularizarea orbitei si scaderea inclinatiei planului orbital.
CZ-3B este o racheta in trei trepte, propulsata de 4 boostere YF25, in treapta intai de 4 motoare YF20C, in treapta a doua de un motor YF24E si in treapta a treia de un motor YF75.
Avand o inaltime de 54.8 de m si un diametru de  3.35 m racheta este capabila sa transporte pe o orbita LEO o masa de pana la 12 tone sau intr-o orbita GTO o masa de pana la 5.1 tone.

Programul spatial chinez are doua directii majore : dezvoltarea de noi sateliti si dezvoltarea unui program de zbor uman, dar la fel de importanta ramane problema de baza a extinderii progresive a capacitatii de lansare pentru a avea logistica necesara unor astfel de proiecte.
Momentan China mizeaza doar pe capacitatea lansatorului sau LongMarch (ajuns acum la seria 4) si pe viitoarea serie 5 care ar trebui sa mareasca masa lansata pe orbita pana la 25000kg pentru o orbita joasa si 14000kg pentru o orbita geostationara (in configuratia cea mai puternica).