Cea de a doua lansare a saptamanii a avut loc luni 12 iulie si a fost bifata de agentia spatiala indiana, ISRO.
Dupa esecul din luna aprilie atunci cand SpaceAlliance relata despre testul nereusit al lansatorului indian GSLV-Geosynchronous Satellite Launch Vehicle (o racheta care ar reduce distanta tehnologica fata de leaderii mondiali SUA si Rusia si care ar putea oferi Indiei sustinere pentru atingerea directiilor principale ale programului sau spatial ambitios), iata ca de aceasta data vorbim de un zbor perfect ce a avut in prim plan celalalt lansator de care dispune India, PSLV sau Polar Satellite Launch Vehicle.

Cea de a doua lansare a saptamanii a avut loc luni 12 iulie si a fost bifata de agentia spatiala indiana, ISRO.

Dupa esecul din luna aprilie atunci cand SpaceAlliance relata despre testul nereusit al lansatorului indian GSLV-Geosynchronous Satellite Launch Vehicle (o racheta care ar reduce distanta tehnologica fata de leaderii mondiali SUA si Rusia si care ar putea oferi Indiei sustinere pentru atingerea directiilor principale ale programului sau spatial ambitios), iata ca de aceasta data vorbim de un zbor perfect ce a avut in prim plan celalalt lansator de care dispune India, PSLV sau Polar Satellite Launch Vehicle.

PSLV este o racheta de 294 tone, cu patru trepte ce combina combustibil solid si lichid, fiind capabila sa lanseze o incarcatura de pana la 3200 kg intr-o orbita joasa sau 1600 kg intr-o orbita “sun synchronous” (SSO).
Din aprilie 2008 aceasta racheta detine recordul mondial in materie de lansari simultane- cu 10 sateliti lansati in acelasi timp.

Plecata de la baza Satish Dhawan Space Center din estul Indiei, la ora 03:52 GMT, PSLV a avut la bord 5 sateliti: Cartosat 2B pe post de incarcatura principala si Alsat 2A, AISSat 1, TISat 1 si Studsat pe post de incarcatura secundara.

Cartosat 2B este al treilea din seria de sateliti Cartosat si numarul 17 din clasa de sateliti “remote sensing” dezvoltati de India. Trebuie amintiti aici ca primul satelit al seriei Cartosat a fost lansat in anul 2007, suferind ulterior o defectiune, iar al doilea a fost lansat in aprilie 2008.

Vorbim despre un satelit de 694 kg ce va opera timp de 5 ani de pe o orbita polara circulara cu inaltimea de 630 km si inclinatia de 97.91 grade. Cu o perioada orbitala de 97 minute satelitul va efectua un numar de 14 orbite pe zi si va avea o perioada de revizitare a ariilor de observatie de 4 zile.

Pentru a-si putea indeplini sarcinile stiintifice, satelitul este stabilizat triaxial cu ajutorul unui sistem de “reaction wheels”, “magnetorquers” si motoare conventionale pe baza de hidrazina. Sistemul ADCS (“attitude determination and control system”) se bazeaza pe masuratorile furnizate de camere stelare si giroscoape.
Piesa centrala este o camera pancromatica denumita PAN care are o rezolutie de 1 m si care poate scana o arie cu o latime de pana la 9.6 km. Imaginile pot fi extinse prin combinarea mai multor “fasii”, satelitul avand capacitatea de a se roti cu ± 26 de grade in lungul sau dea latul directiei de zbor. Datele pot fi descarcate in timp real dar in acelasi timp pot fi stocate pentru perioadele de non-vizibiltate, intr-un harddisk cu capacitatea de 60 Gb.
Se spera ca in urma procesarii ele sa contribuie la o mai buna cartografiere a teritoriului, precum si la supravegherea si realizarea unor statistici cu privire la situatia padurilor, a distributiei canalelor, comunitatilor locale, a modificarilor coastelor si mangrovelor.
Pentru asigurarea consumului electric al subsistemelor, satelitul este dotat cu panouri solare capabile sa dezvolte pana la 850 W, surplusul putand fi inmagazinat pentru eclipse in 2 baterii pe tehnologie Ni-Cd avand o capacitate de 18 Ah.

AlSat 2A este primul dintr-o serie de sateliti pe care agentia spatiala algeriana ASAL si centrul national de tehnologii spatiale CNTS i-au comandat spre constructie concernului EADS-Astrium. Este vorba de sateliti de observatie optica construiti pe baza platformei Astrosat 100, compania europeana urmand sa livreze si doua centre de comanda si o statie pentru colectarea datelor.
Rezolutia anuntata este de 2.5 m in asa numitul mod “panchromatic mode” si de 10 m in modul “multispectral mode”-o rezolutie cu care Algeria spera sa obtina imagini de foarte buna calitate ce vor putea fi folosite mai tarziu in diverse domenii ( de la realizarea de harti la managementul resurselor naturale, agricultura si prevenirea dezastrelor).

AISSat 1 este un satelit norvegian din clasa microsatelitilor, cantarind numai 6 kg, avand dimensiunile de 200x200x200 mm si care a fost construit de universitatea din Toronto, Canada cu aplicatie directa in monitorizarea traficului maritim.
Este de fapt un satelit demonstrator al capabilitatilor tehnologiei AIS –“automatic identification system” ce ar fi folosita pentru prima data in spatiu, conferind o mai mare acoperire fata de sistemul clasic de la sol. Acesta este o comunicatie TMDA prin care toate navele de transport peste 300 de tone precum si cele avand pasageri la bord isi semnaleaza in mod automat pozitia catre statiile organizatiei martime internationale IMO astfel incat traficul si rutele maritime sa poata fi monitorizate si eventuale situatii catastrofale sa fie preintampinate.
Noul satelit are o durata de viata de numai 6 luni si pregateste drumul pentru un viitor sistem ce va cuprinde platforme mai mari si mai performante. Ca solutie constructiva a fost folosita o platforma GNB (generic nanosatellite bus) care in ciuda dimensiunilor reduse este extrem de performanta oferind stabilizare triaxiala (cu ajutorul a 6 senzori solari, al unui magnetometru, a 3 giroscoape, a 3 roti volante si a 3 “magnetorquer”), un sistem de comunicatie flexibil cu mai multe viteze de descarcare a datelor (un receptor in banda UHF la 4kbps si un emitator in banda S cuplat la doua antene omnidirectionale cu rata intre 32 si 256 kbps), 2 calculatoare de bord-unul deservind functiile clasice ale unui sistem de management al datelor de bord iar celalalt fiind in intregime dedicat operarii instrumentelor stiintifice, o interfata standard care permite integrarea usoara a oricarui tip de instrument si nu in ultimul rand un sistem de putere folosind 2 baterii Li-Ion cu capacitatea de 5.3 Ah si celule solare cu eficienta ridicata in tehnologie Ga-As furnizand 967 mW.

Studsat este un picosatelit pe standard Cubesat dezvoltat in India in urma unui program educational ce a inclus 45 de stundenti din 10 universitati sub coordonarea directa a ISRO. La bord se afla o camera CMOS ce realizeaza imagini alb negru ale Pamantului la o rezolutie de 90 m.

TIsat 1 este deasemenea un satelit construit pe standardul Cubesat, de aceasta data de studenti elvetieni. Are ca scop principal efectuarea a doua experimente: monitorizarea efectului oxigenului din atmosfera asupra degradarii materialelor de la bord (in special sectiunile de conductori) si masurarea tolerantei la radiatii pentru cateva tipuri de procesoare ce ar putea fi folosite pentru misiuni viitoare.
Din aceasta cauza sistemul de management al datelor de bord functioneaza in configuratie tripla avand ca referinta un microprocesor PIC16F calificat pentru conditiile din spatiu care va ramane inactive, si folosind activ in paralel un microprocesor MSP430 si un microprocesor PIC18 bazati pe comunicatia standardului I2C si ruland un firmware dezvoltat de universitate.

credit ISRO