Stationata la baza Naro Space Center din insula Oenaro situatata in sud-vestul peninsulei coreene, sub coordonarea Korea Aerospace Research Institute (KARI) prima racheta sud coreeana Naro1 (cunoscuta si sub numele de KSLV1 sau Korea Space Launch Vehicle) a revenit saptamana trecuta pe rampa pentru a doua incercare de zbor, dupa cea din august 2009.

In luna august a anului trecut relatam intr-un articol special cum Coreea de Sud a incercat sa intre in clubul restrans al tarilor capabile sa isi lanseze singure satelitii pe orbita- club din care fac parte momentan doar SUA, Rusia, Franta, Japonia, China, India, Anglia, Israelul si mai nou Iranul.

Pe 25 august ora 09:00 GMT racheta coreeana KSLV1 a parasit baza spatiala Naro cu intentia de a plasa incarcatura experimentala de la bord-satelitul STSAT2 intr-o orbita eliptica inalta cu apogeul la 1500km si perigeul la 300km.

STSAT-2 (Science and Technology Satellite-2) era un satelit experimental de 100kg si care intentiona sa efectueze pentru doi ani doua tipuri de masuratori : LIST (Lyman- alpha Imaging Solar Telescope)-masuratori ale atmosferei solare si SLR (Satellite Laser Ranging)-respectiv masuratori ale distantei dintre statia de sol si satelitul aflat pe orbita.

Din pacate insa zborul de test s-a dovedit un esec sau mai exact un semiesec asa dupa cum a fost declarat oficial. Dupa lansare statiile de sol au incercat sa ia legatura cu satelitul dar nu a fost primit nici un fel de semnal ceea ce a condus la verdictul final : pierderea lui.

In zborul de atunci inginerii au observat o rasucire necontrolata a treptei a doua imediat dupa momentul cand capsula ar fi trebuit sa se desprinda. Calculatorul de bord a incercat sa compenseze acest moment de rotatie prin arderi suplimentare de corectie dar nu a reusit. Momentul de rotatie parazit a fost cauzat atunci de una din calotele care compun capsula protectoare care nu s-a desprins corect de racheta (cel mai probabil unul din bolturile componente nu a fost distrus corect)-ramanand atasata acesteia si inducand o perturbatie majora in aerodinamica zborului- perturbatie care a condus la imposibilitatea realizarii orbitei dorite, satelitul reintrand in atmosfera.

Trebuie mentionat ca incepand cu anul 1992 Coreea de Sud a lansat 11 sateliti in spatiu dar toti de pe teritorii straine, folosind rachetele altor operatori. Tot in aceeasi perioada Coreea de Sud a inceput constructia unor rachete experimentale KSR1 si KSR2 alimentate cu combustibil solid si mai tarziu in 2002 a rachetei KSR3 alimentata cu combustibil lichid- in ideea dezvoltarii unui lansator indigen. Tinta initiala era realizarea rachetei din componente fabricate exclusiv pe teritoriul national cu termen limita pana in anul 2005, insa dificultatile tehnologice au schimbat complet programul de proiectare.

In octombrie 2004 in timpul unei vizite oficiale ruse din care faceau parte si reprezentanti ai companiei Khrunichev s-a decis preluarea pentru prima treapta a rachetei KSLV a motorului de productie rusa Angara UM RD-191 iar mai tarziu in anul 2005 contractul oficial a fost semnat intre cele doua parti.

Motorul RD191 a fost construit initial pentru familia de rachete rusesti Angara (ce va intra in operare probabil in 2012) pornind de la motoarele RD171 si RD180 care au propulsat rachetele Zenit si Atlas, dar mai tarziu, datorita dificultatilor economice ale companiei constructoare tehnologia a fost cedata si altor parti in baza unor contracte comerciale. Oricum interesant de consemnat ca RD191 isi va face debutul intr-un zbor de test strain. De altfel designul gandit modular inca de la inceput pentru a fi adaptabil viitoarelor Angara ce urmau sa deserveasca o gama larga de incarcaturi, a permis integrarea cu usurinta si pe alte platforme ocazie cu care si-a castigat si renumele de ‘Universal Rocket Module’. Motorul propriu zis cantareste 10 tone (gol), are o forta de 2094.7kN si un timp de ardere de 300s. Foloseste pentru tractiune un amestec de oxigen lichid (LOX) si cherosen.

Treapta a doua este construita in totalitate in Coreea de Sud pe baza tehnologiei de la predecesoarele KSR1 si foloseste combustibil solid oferind un control precis triaxial. Motorul propriu zis cantareste 100kg, are un timp de ardere de 25s si dezvolta 86.2kN.

Pentru intregul program s-au cheltuit aproape 500 de milioane de dolari dintre care 400 de milioane au fost platiti numai partii ruse pentru transferul de tehnologie. In versiunea actuala racheta cu lungime de 30m si un diametru de 3.9m are o masa de 140 de tone fiind capabila sa injecteze o incarcatura de pana la 100kg intr-o orbita joasa LEO cu altitudinea de 300km si o inclinatie de 38 de grade.

Momentan Coreea de Sud mai are in dezvoltare si generatiile care ii vor urma lui KSLV1- respectiv KSLV2 (o racheta tot in doua trepte dar folosind pentru etajul al doilea un motor de tip KSR3 cu combustibil lichid reusind sa mareasca capacitatea de transport pana la 1500kg in orbita joasa) si KSLV3 (o racheta cu 3 trepte folosind ambele combinatii autohtone-un motor KSR3 pentru treapta a doua si un motor KSR1 pentru treapta a treia).

Stationata la baza Naro Space Center din insula Oenaro situatata in sud-vestul peninsulei coreene, sub coordonarea Korea Aerospace Research Institute (KARI) prima racheta sud coreeana Naro1 (cunoscuta si sub numele de KSLV1 sau Korea Space Launch Vehicle) a revenit saptamana trecuta pe rampa pentru a doua incercare de zbor, dupa cea din august 2009.

Pe 9 iunie la ora 08:01 GMT racheta s-a desprind de la sol, dar 137 de secunde mai tarziu, centrul de comanda a pierdut datele de telemetrie. Aparent racheta a deviat de la traiectorie si a explodat in aer.

Ca si data trecuta cand partea sud coreeana si cea rusa si-au pasat responsabilitatea incidentului de la una la alta, si de aceasta data, rusii s-au grabit sa se disculpe spunand ca desi explozia s-a produs in timpul ascensiunii treptei intai (inaintea desfacerii conului protector) nu ar fi de fapt vorba de o problema de tractiune ci de control al zborului de care ar fi responsabila o parte de avionica dezvoltata de sud coreeni.

Ramane insa de vazut ce va stabili ancheta oficiala, iar aceasta se pare ca va fi ajutata de faptul ca multe din partile rezultate in urma exploziei s-au prabusit in mare si au fost sau vor fi recuperate zilele urmatoare.
Pana atunci pentru statistica ramane consemnat insa numai un nou esec inregistrat de Coreea de Sud.