Un nou satelit din clasa Kobalt-M a fost lansat de la cosmodromul Plesetsk pe 16 aprilie ora 15:00 GMT la bordul unei rachete Soyuz marcand prima lansare de la baza aerospatiala din nordul Rusiei si a treia lansare a unei rachete Soyuz in anul 2010.
Un nou satelit din clasa Kobalt-M a fost lansat de la cosmodromul Plesetsk pe 16 aprilie ora 15:00 GMT la bordul unei rachete Soyuz marcand prima lansare de la baza aerospatiala din nordul Rusiei si a treia lansare a unei rachete Soyuz in anul 2010.
Construit pe platforma Yantar 4KM2 noul satelit Cosmos 2462 este un satelit de spionaj dotat cu o puternica aparatura optica de
observatie-practic un telescop de mare rezolutie folosit de armata rusa pentru culegerea de informatii strategice cu privire la activitatile spatiale ale altor tari concurente si in paralel ca avanpost pentru alertarea sistemului de aparare national impotriva lansarii unor potentiale focoase active din alta parti ale globului.
Precedenta lansare a unui satelit similar din clasa Kobalt-M a fost acum aproape un an de zile cu satelitul Cosmos 2450, lansare despre care am relatat intr-un articol special la vremea respectiva. Acesta si-a terminat misiunea in iulie 2009, iar la vremea respectiva se vorbea ca ar fi fost ultimul din aceasta serie, dar se pare ca Rusia si-a schimbat inca o data planurile.
Dupa confirmarea succesului misiunii noul satelit a primit indicativul 2010-014A (sau NORAD 36511) si a fost plasat intr-o orbita specifica satelitilor Kobalt cu apogeul la 327 km, perigeul la 169 km si inclinatia la 67.2 grade.
Satelitii din clasa Kobalt sunt lansati periodic de armata rusa pe acelasi tip de orbita pentru culegerea de informatii. Seria Yantar sau Kobalt este foarte veche datand din anii defunctei URSS (1970) cu foarte multe clase derivate din aceasta platforma. Yantar 4K2M din care face parte si actualul Cosmos 2462 zboara din 24 septembrie 2004 (Cosmos 2410) si este astfel la cel de al saselea satelit plasat cu success (precedente lansari s-au mai efectuat in mai 2006-Cosmos 2420, iunie 2007-Cosmos 2427, noiembrie 2008-Cosmos 2445 si asa cum aminteam mai devreme aprilie 2009-Cosmos 2450).
Satelitii cu masa de 6.6 tone si diametrul de 2.7 m sunt destinati realizarii unor poze foarte detaliate asupra unor tinte de la sol. Aceasta se face printr-o stabilizare pe trei axe (folosind motoare de control) pentru o buna pozitionare catre obiectivele de la suprafata Pamantului.
Platforma este construita in jurul unui sistem optic mentinut la temperatura constanta in apropierea valorii 0 Kelvin pentru a inlatura perturbatiile termice si capabil sa realizeze poze la un unghi larg fata de traiectorie (+/-60 grade) si cu o rezolutie foarte ridicata.
Satelitul este in mare masura recuperabil- platforma principala foloseste tehnologia de reintrare in atmosfera a capsulelor spatiale rusesti.
Faza finala a unei astfel de misiuni inseamna recuperarea platformei principale care contine optica satelitului si filmul realizat in timpul observatiilor. Capsula principala este astfel fortata sa reintre in atmosfera si pe partea finala a zborului incetinita cu ajutorul unor parasute.
In general aceasta faza finala este extrem de spectaculoasa, similara fenomenelor naturale in care meteoritii traverseaza atmosfera Pamantului (aminteam in articolul de anul trecut de precedentul Kosmos 2445 care a aterizat la 53.41 grade nord si 55.18 grade est dupa o misiune de 101 zile si care a starnit curiozitatea localnicilor din satul apropiat alertati de zgomotul produs la aterizare).
Desi pare si este o tehnologie veche, aceasta ii asigura Rusiei, in conditiile unui buget sarac posibilitatea de a-si mentine active programele strategice.