In urma cu circa o saptamana pe 5 martie 2010, China reusea o noua lansare de la baza Jiuquan situata in nord vestul tarii. O racheta de tip Long March 4C (cunoscuta si sub indicativul ChangZheng CZ-4C) a plecat de la sol la ora 04:55, in cel de al doilea zbor orbital al anului 2010 in contul Chinei, al 124-lea zbor al programului spatial chinez si al 43-lea de la baza spatiala Jiuquan.
In urma cu circa o saptamana pe 5 martie 2010, China reusea o noua lansare de la baza Jiuquan situata in nord vestul tarii. O racheta de tip Long March 4C (cunoscuta si sub indicativul ChangZheng CZ-4C) a plecat de la sol la ora 04:55, in cel de al doilea zbor orbital al anului 2010 in contul Chinei, al 124-lea zbor al programului spatial chinez si al 43-lea de la baza spatiala Jiuquan.
Este pentru prima data cand pentru astfel de lansari se foloseste o racheta CZ 4, pana acum de la baza Jiuquan fiind preferata solutia CZ 2, acest lucru aratand inca o data versatilitatea centrelor sale spatiale pe care mizeaza China pentru sustinerea unui program atat de ambitios si incarcat cum este cel anuntat pe viitor.
Desi initial s-a crezut ca este vorba ca si pana acum de o lansare individuala, folosirea unui lansator mai puternic care a avut si o treapta a treia restartabila adica care a inclus mai multe servente de ardere in timpul zborului, precum si dimensiunea neobisnuit de mare a capsulei protectoare continand incarcatura, a indicat faptul ca este vorba de un scenariu neobisnuit pentru satelitii Yaogan.
Desi nu exista confirmarea officiala, in final lucrurile par sa fie explicabile prin aceea ca de fapt China a realizat o tripla lansare plasand pe orbita trei sateliti din clasa Yaogan 9, respectiv 9A, 9B si 9C.
Aparent clasa Yaogan Weixing ce grupeaza toti satelitii “remote sensing” chinezesti a fost impartita in doua mari grupuri: o parte din sateliti din categoria “electro optical digital imaging” sunt lansati de la baza JSLC (Jiuquan) la bordul rachetelor CZ-2C/D pe cand cei din categoria “synthetic aperture radar imaging” sunt lansati de la baza TSLC (Taiyuan) la bordul rachetelor CZ-4B/C.
Lansatorul chinez LongMarch (ajuns acum la seria 4) are o capacitate de 4200 kg transferabile pe orbite LEO si 1500 kg pentru orbitele geostationare, dar in viitoarea varianta 5 ar trebui sa mareasca masa lansata pana la 25000kg pentru o orbita joasa si 14000kg pentru o orbita geostationara (in configuratia cea mai puternica).
Prima categorie de sateliti Yaogan a derivat din mai vechea platforma FSW4 inlocuind captura de imagini pe suport film cu cea pe suport digital si asigurand o rezolutie la sol de 0.6-1 m.
Cea de a doua categorie este o platforma mare de peste 2.5 tone echipata cu panouri solare retractabile si un instrument SAR activ in domeniul microundelor ce produce imagini de inalta calitate indiferent de conditiile meteo de operare.
Seria “remote sensing” Yaogan a fost dezvoltata de China incepand cu 2006. Atunci, pe 27 aprilie 2006 China lansa Yaogan 1 de la baza Taiyuan. Intre timp au mai fost lansati Yaogan 2 (pe 25 mai 2007), Yaogan 3 (pe 12 noiembrie 2007), Yaogan 4 (1 decembrie 2008), Yaogan 5 (15 decembrie 2008) si Yaogan 6 (22 aprilie 2009) despre care am relatat intr-un alt articol. In sfarsit, pe 15 decembrie anul trecut era plasat pe orbita Yaogan 8.
Oficial, satelitul construit de Academia de stiinte spatiale a Chinei, va fi destinat observatiilor stiintifice din spatiu- in principal supravegherea fenomenelor de la sol si prevenirea dezastrelor naturale, dar datorita capacitatii optice instalate la bord si faptului ca este operat in exclusivitate de armata chineza, expertii cred ca va fi deopotriva folosit pentru achizitia de imagini, cu alte cuvinte un satelit de spionaj.
In plus, desi China a pastrat discretia totala cu privire la acest satelit, prezenta in fruntea proiectului ca directori de program a unor specialisti cu vechi state in domeniul ‘Synthetic aperture radar satellite’ nu a facut decat sa alimenteze suspiciunile legate de caracterul militar al noii misiuni.