Reteaua Glonass de navigatie prin satelit se mareste in urma lansarii de luni cu inca trei sateliti astfel ca potrivit agentiei spatiale ruse va ajunge la un numar de 18 sateliti operationali.

Reteaua Glonass de navigatie prin satelit se mareste in urma lansarii de luni cu inca trei sateliti astfel ca potrivit agentiei spatiale ruse va ajunge la un numar de 18 sateliti operationali.

Ca si la precedenta lansare de pe 14 decembrie 2009 este vorba de o racheta de tip Proton-M care a avut pe post de incarcatura 3 sateliti de tip Glonass-M –echivalentul rusesc al sistemului American GPS. Atunci au fost ridicati pe orbita satelitii Kosmos 2456, 2457 si 2458 pentru planul orbital 1 (sloturile 1, 4 si 5) iar acum seria a fost continuata cu 2459,2460 si 2461 care vor merge in planul orbital 3.

Deasemenea, intr-un articol mai vechi care descria lansarea de pe 25 decembrie 2008 aminteam de alti trei sateliti, Kosmos 2447,2448 si 2449 care au innoit la randul lor planul orbital 1 (pozitiile 2,3 si 8).

Intre timp pe 30 ianuarie 2010 seria Block 41 adica cei trei sateliti lansati in decembrie 2009 a fost setata ca “healthy” insemnand ca platformele au trecut de primele teste din spatiu si sunt perfect operationale.

Trebuie spus insa ca pe parcursul anului trecut sistemul Glonass a avut mai multe probleme. Glonass 2404, lansat in 2003 a fost setat “unhealthy” pe 18 iunie 2009, ulterior satelitul fiind abandonat. Pe 13 mai Glonass 2435, un satelit lansat in 2007 a avut deasemenea probleme tehnice dar a fost recuperat partial in august;totusi semnalele sale sunt in continuare afectate de perturbatii astfel ca satelitul nu este in intregime utilizabil. Pe 31 august Glonass 2444 a fost scos deasemenea din operare desi era lansat relativ recent, in 2008, si in sfarsit pe 2 noiembrie reteaua l-a mai pierdut si pe Glonass 2418.

Urmatoarea lansare va avea loc in august 2010 cand un ultim trio din clasa M va fi trimis pe orbita, pe viitor acesta urmand sa fie inlocuit cu sateliti din clasa K.

Noii sateliti urmeaza sa devina operationali in maximum 45 de zile si au o durata de operare estimata la 7 ani.
Au dimensiuni de 2.4 m x 3.7 m si pana la 7.2 m pentru panourile solare desfacute si cantaresc 1480 kg. Sunt stablizati traixial cu panourile solare desfasurate in directia razelor solare si satelitul aliniat spre Pamant.

Lansarea a avut loc de la hangarul 81 al bazei spatiale din Baikonur la ora 21:19 GMT folosind asa cum spuneam mai devreme o racheta Proton M-Blok DM2.

Racheta Proton, intrata in operare sub indicativul UR500 si-a facut debutul intr-un zbor din 16 iulie 1965. De atunci a reusit sa efectueze 350 de zboruri cu scenarii dintre cele mai complexe: a fost folosita pentru lansarea misiunilor rusesti interplanetare catre Luna, Marte, Venus si cometa Halley, a transportat incarcaturi catre statiile Mir in trecut si catre ISS azi si nu in ultimul rand a transportat sateliti comerciali si militari pe orbita.
Versiunea Proton M este o racheta de 53 m lungime si cantarind 712 tone in configuratia nominala.
Este echipata cu trei trepte motoare si un sistem de boostere cu lungimea de 42.3 m si diametrul variind intre 4.1m si 7.4 m.
Acestora li se adauga sisteme suplimentare de control al injectiei orbitale, diferite in functie de specificul misiunii. In cazul de fata a fost vorba despre un sistem de tip Blok DM 2 echipat cu un motor RD 58M cu tractiunea de 85 kN.
Prima treapta a rachetei este propulsata de 6 motoare de tip RD 275 cu o forta de 10.5 MN, treapta a doua este alimentata de 4 motoare de tip RD210 cu o forta de 2.3 MN si treapta a treia de un motor de tip RD212 cu o tractiune de 0.6 MN.
In aceasta configuratie racheta este capabila sa ridice pe orbita o incarcatura de 22 tone in cazul unei misiuni LEO sau 6 tone pentru o misiune GTO (orbita de transfer geostationara).

Pentru lansarea de luni prima treapta a rachetei a zburat timp de aproximativ 2 minute, iar dupa aproape 10 minute de la desprinderea de sol treapta a treia a lasat ansamblul Block DM 2 impreuna cu satelitii intr-o orbita intermediara de transfer. Doua activari succesive ale acestuia (21:55-22:02 GMT si 00:49-00:51) au adus satelitii la o inaltime de 19100 km si o inclinatie de 64.8 grade, iar mai tarziu la 00:52 GMT acestia au fost injectati pe orbita.

Sistemul Glonass ar avea astazi conform informatiilor oficiale 18 sateliti operationali adica numarul de care este nevoie pentru o acoperire completa a teritoriului Federatiei Ruse (pentru extinderea serviciilor la nivel global trebuie sa opereze in schimb 24 de satelliti). In precedentul raport al agentiei spatiale ruse de la inceputul anului 2009 se vorbea insa de o capacitate a sistemului ce acoperea aproximativ 95% din teritoriul Federatiei Ruse si 83% global.

Sistemul Glonass (“Globalnaya Navigationnaya Sputnikovaya Sistema” sau “Global Orbiting Navigation Satellite System”) a fost pus in functiune pentru prima data in septembrie 1993 cu un grup de 12 sateliti si a ajuns la numarul proiectat de 24 de sateliti pentru o acoperire globala, in decembrie 1995. Totusi datorita problemelor financiare din acea perioada si datorita lipsei unor noi investitii, o parte din sateliti au fost retrasi din activitate, fara a fi inlocuiti.

Sistemul consta din 3 planuri orbitale, separate la 120 de grade si satelitii din acelasi plan orbital separati la 45 de grade. Fiecare satelit efectueaza o orbita circulara la o inaltime de 19100 km si o inclinatie de 64.8 grade si are o perioada orbitala de 11 ore si 15 minute. Satelitii sunt identificati unic de asa numitul ‘slot number’ : primul plan orbital contine sloturile 1-8, al doilea sloturile 9-16 iar al treilea sloturile 17-24.

Fiecare satelit transmite doua tipuri de semnale unul standard accesibil aplicatiilor comerciale si unul codificat de inalta precizie folosit de aplicatiile militare.
Este vorba de fapt de 25 de canale separate de 0.5625 MHz in asa numitele benzi de frecventa L1: 1602.5625 - 1615.5 MHz si L2: 1240 - 1260 MHz.

Conform informatiilor oficiale, atunci cand sistemul va fi complet, se va ajunge la o eroare maxima de pozitionare de pana la 70 m atat pe orizontala cat si pe verticala, iar eroarea de viteza se va situa la valoarea de 15cm/s (in cazul sistemului civil), eroarea scazand pana la 10-20m in cazul sistemului militar.

Pentru a tine pasul cu evolutia sistemelor concurente de navigatie prin satelit sistemul Glonass urmeaza sa beneficieze de o investitie de 2.6 miliarde de dolari sperandu-se sa se ajunga la nivelul anului 2011 la un numar de 30 sateliti operationali.
Aceasta schimbare de conceptie a sistemului urmeaza unor studii efectuate in 2007, cand s-a decis modificarea numarului de sateliti de la 24 la 30- insemnand astfel 8 sateliti operationali plus 2 de rezerva pentru fiecare plan orbital.
Noua generatie de sateliti Glonass-K care urmeaza sa fie lansati incepand cu 2010 (undeva in a doua jumatate) beneficiaza de un design imbunatatit care ar trebui sa le mareasca perioada de operare (10 pana la 12 ani) si fiabilitatea, precum si de dimensiuni si greutate mai mica (750 kg) care ar permite inlocuirea lansatorului Proton-M cu Soyuz-2 (si aproape o injumatatire a costului de lansare).