Proiectul AtmoCube este unul din cei trei sateliti italieni care vor fi lansati anul acesta cu racheta europeana Vega. Satelitul este axat in principal pe rolul educational, fiind construit in totalitate de actuali sau fosti studenti ai universitatii din Trieste si isi propune sa studieze conditiile meteo din spatiu (ideal intr-o orbita circulara la 350km altitudine).
Proiectul AtmoCube este unul din cei trei sateliti italieni care vor fi lansati anul acesta cu racheta europeana Vega. Satelitul este axat in principal pe rolul educational, fiind construit in totalitate de actuali sau fosti studenti ai universitatii din Trieste si isi propune sa studieze conditiile meteo din spatiu (ideal intr-o orbita circulara la 350km altitudine).
Satelitul este un Cubesat clasic de 1kg greutate si 10x10x10 cm dimensiune si va fi lansat pe o orbita inclinata la 71 de grade si cu inaltimea variind intre 350 si 1200 km (aceasta orbita fiind impusa de Vega), asteptandu-se sa aiba o durata de viata de minim 6 luni.
Seria instrumentelor stiintifice este constituita dintr-un dosimetru bazat pe un detector de silicon care monitorizeaza radiatia din mediul exterior, un magnetometer de tip HMC Honeywell 2003 care va masura campul magnetic local al Pamantului si un receptor GPS de tip SGR-05U care va furniza pozitia si timpul la care masuratorile au fost efectuate. Prin completarea datelor achizitionate de satelit in spatiu cu alte masuratori paralele de pe Pamant si cu activitatea solara, va rezulta un model complet al Soarelui (respectiv activitatii sale solare) si al atmosferei Pamantului. In plus, noul instrument va trece de la aceasta faza experimentala la o varianta imbunatatita ce va zbura la bordul unor viitoare misiuni ce isi propun sa studieze razele cosmice.
Sistemul de comanda si control al atitudinii satelitului foloseste informatiile receptionate de la GPS si de la doi mini senzori solari bazati pe fotodiode. Stabilizarea se face prin folosirea unei bobine care interactioneaza cu campul magnetic local al Pamantului generand rotatia satelitului si prin folosirea unei ‘cozi’ externe care foloseste gradientul gravitatiei.
Puterea este generata de 5 panouri solare cu eficienta de pana la 23%, dispuse pe 5 din fetele cubului si care pot fi folosite deasemenea pentru a deduce directia vectorului solar. Puterea este inmagazinata in 4 baterii Li-ion-polimer Saft MP144350 cu o capacitate de 2100mAh si o masa de 70 grame. Este prevazut un consum mediu de 250mW.
Calculatorul de bord este bazat pe microprocesorul P18F452 si este echipat cu 4 memorii 25LC1024 de 62kbiti.
Pentru radioamatori, frecventele de transmisie sunt de 437.490 Mhz pentru downlink si de 145.835 Mhz pentru uplink.
Controlul termic este pasiv, satelitul beneficiind doar de senzori de monitorizare plasati in diferite parti ale sistemului. Temperaturile asteptate variaza intre -60 si +50 de grade Celsius pentru acest tip de orbita.
Italia este un sustinator major al proiectelor spatiale europene comune. Anul trecut spre exemplu a contribuit cu 14% din bugetul ESA (adica 343 milioane de euro) desi bugetul impus (bazat pe PIB-ul tarii) era de numai 77 milioane de euro. Cu alte cuvinte, diferenta substantiala de buget arata strategia italiana pentru investitii in acest domeniu. De altfel, luand in considerare ca 90% din bugetul ESA se reintoarce inapoi prin contracte oferite industriei europene, si cum Italia are foarte multe companii care activeaza in acest domeniu, este usor de inteles interesul manifestat.
credit Universitatea din Trieste