Pe data de 18 ianuarie 2009 la ora 02:47 GMT a avut o noua lansare a rachetei Delta-4 de la centrul Cape Canaveral. Lansarea trebuia sa se produca pe data de 13 ianuarie dar a fost amanata succesiv pentru mai multe zile la rand datorita conditiilor meteorologice nefavorabile si aparitiei unor defectiuni minore la izolatia externa a rachetei. Chiar si pe partea finala a lansarii au fost probleme, ea fiind oprita la T-5 minute (programata initial pentru 0:33 GMT) dar in cele din urma s-a continuat si lansarea urmata de plasarea pe orbita a satelitului au fost declarate ca reusite.
Versiunea folosita de aceasta data este Delta-4 Heavy, iar lansarea a fost coordonata de U.S. National Reconnaissance Office si U.S. Air Force. La fel cum s-a intamplat si in precedentele lansari din decembrie 2004 (zbor demonstrativ cand au fost lansati pe orbita experimentele DemoSat si NanoSat-2) si noiembrie 2007 (cand a lansat un satelit din sistemul de aparare contra rachetelor- DSP23) nu au fost facute publice detalii despre incarcatura aflata la bord, dar se stie ca este vorba de unul din satelitii de spionaj US. Amintind de incidentul de acum cateva luni in care DSP23 a trecut extrem de aproape de alti sateliti comerciali aflati pe orbita, ocazie cu care US Air Force a refuzat sa comenteze posibilitatea ca acest satelit sa fie scapat de sub control, se poate specula ca noul satelit poate fi un inlocuitor pentru DSP23 in prima linie a sistemului Defense Support Program.
Speculatiile sunt alimentate si de faptul ca in luna decembrie, doi sateliti de observatie/inspectie din seria Mitex (minisateliti cu masa de 225 kg), au efectuat manevre de apropiere de DSP23. Practic, de atunci semnatura acestora pe radar este identica cu a lui DSP23, ceea ce inseamna ca cei trei sateliti sunt foarte apropiati. O inspectie din apropiere poate oferi indicii foarte pretioase cu privire la natura defectiunii ce a intervenit (ciocnire cu un micrometeorit sau defectiune tehnica).
Asa numitul ‘rendez-vous’ pentru o orbita geostationara este o premiera internationala in istoria spatiala si in afara demonstrarii capabilitatii unei astfel de tehnologii, alimenteaza temerile celorlalte tari aflate in competitie, cu privire la posibilitatea inspectarii secrete a satelitilor lor de catre US Air Force.
Teoretic, pentru viitor, atat DSP23 cat si cei doi sateliti Mitex (aflati in spatiu din 2006 si ramasi fara combustibil in urma unor manevre atat de ample) vor trebui parcati pe o orbita mai inalta pentru a nu periclita siguranta restului satelitilor geostationari.
Alte surse fac referire la un satelit de spionaj de 5-6 tone din clasa Mentor (al patrulea din serie dupa USA-110 lansat pe 14 mai 1995, USA-139 lansat pe 9 mai 1998 si USA-171 lansat pe 9 septembrie 2003) si care urmeaza sa fie plasat pe o orbita geostationara de unde ar trebui sa supravegheze anumite zone ‘fierbinti’. Acest tip de satelit este de fapt o antena circulara de dimensiuni uriase, capabila sa intercepteze semnale radio. Datele obtinute vin in completarea celor obtinute de avioanele strategice U2.
Zborul NROL-26 deschide astfel seria lansarilor din 2009 de la Cape Canaveral.
Versiunea Heavy a rachetei Delta-4 are cea mai mare capacitate de transport curenta dupa naveta Atlantis cu o masa a incarcaturii de 23000 kg pe o orbita LEO/13000 kg pe o orbita GEO (fata de 21000 kg/9600 kg pentru Ariane5 versiunea ECA) si este succesoarea vechii serii de rachete Titan.
Pe viitor clasa aceasta de lansatoare va fi aglomerata de aparitia unor noi modele Changzheng 5/Long March5 (China), GSLV III/Mark 3 (India), Angara A5 (Rusia), Ares 1 si Falcon 9 Heavy (USA).