Dupa cum se stie, in cadrul programului american de construire a unui scut de aparare spatiala antiracheta, proiectul consta in plasarea pe orbita a unei retele de sateliti de supraveghere. Programul numit DSP (Defense Support Program) a fost deja inceput, la acest moment fiind oficial in functiune un numar de 6 astfel de sateliti (Satellite Early Warning System - SEWS).

Dupa cum se stie, in cadrul programului american de construire a unui scut de aparare spatiala antiracheta, proiectul consta in plasarea pe orbita a unei retele de sateliti de supraveghere. Programul numit DSP (Defense Support Program) a fost deja inceput, la acest moment fiind oficial in functiune un numar de 6 astfel de sateliti (Satellite Early Warning System - SEWS).
Strategia de lucru inainte de lansarea celui de al saselea satelit este dezvaluita dupa cum urmeaza: in mod normal pentru asigurarea necesitatilor de derulare a operatiunilor programate sunt suficienti 5 sateliti, dintre care 2, cei mai vechi, asigura backup pentru cei 3 mai noi care lucreaza in “prima linie” (pentru cazul in care apare vreo problema in functionarea acestora). In cazul lansarii unui al saselea satelit, atunci el va deveni activ, cel mai vechi din cei 3 activi va trece in starea de asigurare backup, iar cel mai aproape de expirarea “timpului de viata” va fi retras.
Acestea sunt planurile pentru o operare nominala. Aceasta strategie nu prevedea insa aparitia unor probleme la satelitul nou lansat, situatie cu care se pare ca se confrunta US Air Force in acest moment.
Dupa plasarea pe orbita a DSP-18, 19,20,21,22, a venit randul pentru inlocuirea prevazuta a lui DSP 18 cu DSP 23. Lansarea in pozitia corespunzatoare de “prima linie” a lui DSP 23 a fost efectuata recent, insa la un moment dat US Air Force a pierdut controlul acestui satelit din motive inca necunoscute. Speculatiile ar putea presupune mai multe scenarii: pur si simplu defectiune, lovirea unui corp strain, atac suferit din partea unei puteri adverse sau o “aparenta” defectare ce ar putea furniza pretextul pentru deplasarea pe alte cordonate in scopuri de spionaj, de pregatire a unui atac etc.
Probabil ca americanii au studiat traiectoria pe care o va urma DSP 23 si au ajuns la concluzia ca aceasta nu ameninta cu adevarat integritatea vreunui alt satelit. Cert este insa un aspect, anume ca US Air Force a refuzat sa faca publice aceste evenimente, ele fiind observate din rapoartele furnizate de armata rusa referitoare la pozitia actuala a tuturor satelitilor prezenti in spatiu, ca forma de monitorizare a situatiei de securitatea proprie.
Este bine de stiut faptul ca, conform intelegerilor in vigoare, armata USA nu este obligate sa dezvaluie informatii privitoare la pozitionarea satelitilor de aparare strategica, aceasta obligatie revenind doar satelitilor civili.
Asta inseamna ca oficial nimeni nu ar fi observat ca DSP23 si-a schimbat traiectoria, daca nu ar fi existat raportul rus.
Problema este insa ca mai multe concerne care aveau in utilizare sateliti civili au primit aceste date care semnalau apropierea unui corp strain in proximitatea acestora, depasind cu mult limita de siguranta, motiv pentru care au cerut detalii pentru a putea reactiona in timp util, in sensul de a evita o eventuala coliziune prin modificarea altitudinii satelitilor civili. Cel mai aproape se pare ca a fost satelitul Intelsat IS 709 (la mai putin de 1 km dupa ultimele predictii) dar si satelitii Meteosat 8 (apartinand Eumetsat la o distanta de 10 km),Eurobird 9 (la o distanta de 4.4 km), Eutelsat W1 (la o distanta de 25.7 km) si satelitul militar rus Cosmos 2379.
Toti acesti sateliti se afla concentrati in partea vest africana a Ecuatorului (deasupra Gabonului) la o inaltime in jurul valorii teoretice pentru orbita geostationara (35786 km pentru pozitionare deasupra Ecuatorului).
Au fost efectuate mai multe cereri de informatii, dar US Air Force nu a raspuns solicitarilor, motiv pentru care fiecare a fost nevoit sa ia o decizie pe cont propriu.
Un aspect pozitiv al acestui incident il constituie declansarea unui schimb intens de informatii intre diversii operatori civili din domeniu si stabilirea de comun acord a instituirii unor sesiuni de informare reciproca in cazul unor situatii similare si chiar tendinta de formare a unei structuri legiferate care sa aiba rol in reglementarea actiunii in cazul unor asemenea fenomene.