In ianuarie 2007, in urma unui experiment de demonstrare a tehnologiei necesare unei interceptari a unui satelit pe orbita, China reusea sa distruga satelitul meteorologic Fengyun-1C cu o masa de 750kg si aflat pe o orbita la 865km, cu o racheta DF21 (cu focos activ) lansata de pe o rampa mobila de la sol. Din pacate acest experiment a avut mai mult un caracter politic sau un impact pentru presa decat o valoare tehnica, China atragandu-si nenumarate critici cu privire la deseurile rezultate, cu atat mai mult cu cat experimentul a fost efectuat fara o pregatire prealabila si fara nici un fel de evaluare a consecintelor ulterioare.
In ianuarie 2007, in urma unui experiment de demonstrare a tehnologiei necesare unei interceptari a unui satelit pe orbita, China reusea sa distruga satelitul meteorologic Fengyun-1C cu o masa de 750kg si aflat pe o orbita la 865km, cu o racheta DF21 (cu focos activ) lansata de pe o rampa mobila de la sol. Din pacate acest experiment a avut mai mult un caracter politic sau un impact pentru presa decat o valoare tehnica, China atragandu-si nenumarate critici cu privire la deseurile rezultate, cu atat mai mult cu cat experimentul a fost efectuat fara o pregatire prealabila si fara nici un fel de evaluare a consecintelor ulterioare.
Problema a fost transata rapid de USA pe 28 februarie 2008, printr-un contratest efectuat cu o racheta simpla navala SM3 de pe o platforma mobila-nava USS Lake Erie aflata in misiune in oceanul Pacific. De data aceasta tinta a fost satelitul de spionaj USA-193 lansat in decembrie 2006 si aflat in deriva in urma unei defectiuni care a fortat reintrearea in atmosfera a satelitului. Motivul oficial invocat a fost ca rezervoarele satelitului defect erau aproape pline si o reintrare in atmosfera, urmata de o eventuala prabusire intr-o zona populata ar fi ridicat riscuri mari datorita toxicitatii combustibilului-hidrazina.
Cert este ca spre deosebire de experimentul chinezesc, cel american a fost controlat, racheta nu a avut focos activ-fiind suficienta energia cinetica rezultata la impact, iar satelitul a fost interceptat la o inaltime de 247 km , US Navy dand asigurari ca resturile rezultate in urma ciocnirii urmeaza sa reintre in atmosfera si sa arda intr-o perioada intre 24 de ore si 40 de zile.
Consecintele experimentului chinez se vad pana astazi cand NASA anunta ca doi sateliti de observare a Pamantului care ii apartin respectiv Aura si Aqua au trebuit sa efectueze manevre de evitare a resturilor orbitale care provin din satelitul chinez. CNES anunta deasemenea ca satelitul sau Parasol a trebuit deasemenea redirectionat pe orbita datorita riscului crescut de ciocnire cu fragmente metalice.
Aceste trei manevre sunt ultimele anuntate public dintr-o serie inceputa in iunie 2007 cu satelitul NASA-Terra si continuata de satelitul de telecomunicatii Orbcomm.
Istoria experimentelor anti-satelit incepe inca din anii 50 cand atat rusii cat si americanii, pe masura dezvoltarii programelor spatiale, au inceput sa studieze si posibilitati de contracarare si sa dezvolte programe specializate pentru acest lucru. Trebuie amintit in acest context experimentul mult mai spectaculos efectuat in 1989 de USAF cand un avion de lupta a reusit sa distruga un satelit pe orbita folosind o racheta aer-aer.
Un lucru pozitiv este faptul ca acest gen de experimente au inceput sa fie condamnate tot mai mult la nivel international, mai ales in ultimii ani cand orbita Pamantului a inceput sa se aglomereze ridicand tot mai multe probleme cu privire la capacitatea de operare a satelitilor. In 1999 ONU a elaborat asa numitul "Technical report on space debris":
http://www.unoosa.org/pdf/reports/ac105/AC105_720E.pdf
Astazi tot mai multe solutii vizand fie reducerea numarului de deseuri de pe orbita, fie extinderea vietii satelitilor sunt luate in considerare si finantate pentru cercetare. Probabil ca urmatoarea decada va aduce noi tehnologii cu privire la aceste aspect.