Dupa 11 ani si 3 luni in spatiu, telescopul spatial Gaia, si-a incheiat oficial misiunea.

Lansata pe 19 decembrie 2013, din Guiana Franceza, la bordul rachetei Soyuz STB-Fregat, Gaia, una din misiunile definitorii ale programului european Horizon 2000, a intrat in operare, la scurta vreme dupa ce Agentia Spatiala Europeana ESA, renuntase la telescoapele Herschel si Planck.

Gaia a folosit de altfel o buna parte din experienta acumulata anterior, fiind plasat ca si celelalte doua telescoape, intr-o orbita Lissajous in jurul punctului Lagrange L2 al sistemului Soare-Pamant/Luna. O evolutie substantiala fata de predecesorul Hipparcos, care cartografiase din GTO, pentru prima data bolta celesta si caruia ii datoram in buna masura precizia instrumentelor de navigatie pe care le folosim astazi standard pe sateliti.

Fata de misiunea anterioara Herschel-Planck (cu aproape doua decade in urma fata de ce era initial planificat), in cazul lui Gaia, intarzierea industriala nu a fost ’decat’ de doi ani si chiar daca pe parcursul constructiei s-au schimbat multe, inclusiv tehnica de observatie, numele (Global Astrometric Interferometer for Astrophysics) s-a pastrat.

Iar Gaia a confirmat si chiar a depasit cu mult asteptarile: in iulie 2019 incheia misiunea pentru care fusese proiectata si primea o extensie suplimentara; in final a mai rulat pentru inca aproape 6 ani.

Revenind la subiectul principal al acestui articol, in 11 ani de observatii astronomice, Gaia reusise dupa 3827 de zile active pentru stiinta, publicarea a 3 seturi majore de date; un al patrulea este asteptat post-operare in 2026 si un al cincilea - consolidarea acestor observatii stiintifice - in 2030.

Ultima observatie a avut loc pe 10 ianuarie 2025, dupa care echipa a trecut la etapa finala, de pregatire a satelitului pentru iesirea din operare.

Pe 7 martie motoarele au fost pornite pentru prima data, dand un mic impuls pentru iesirea din orbita stabila in jurul punctului L2. 20 de zile mai tarziu, pe 27 martie, a avut loc o manevra de mare anvergura (cu un delta-v in jur de 120 m/s) care a mutat satelitul intr-o orbita heliocentrica, ce asigura o traiectorie sigura pentru urmatoarea suta de ani (nici o apropierea semnificativa de Pamant, Luna sau alti sateliti activi). Va ajunge in vecinatatea Pamantului la fiecare 14 ani, dar nu la mai putin de 10 milioane de km.

Instrumentele stiintifice au fost oprite pe rand, sistemul de comunicatie a fost inhibat pentru a nu mai putea transmite accidental, iar SW calculatorului central a fost corupt pentru a-l impiedica sa mai preia controlul satelitului asa cum fusese proiectat.

A fost o ceremonie speciala la centrul de control din Germania, unde un fisier ce contine numele tuturor celor aproape 1500 de persoane care au participat la misiune, a fost incarcat la bordul satelitului, inainte de a opri comunicatia cu acesta.

Arhiva de articole: