Pe piata lansatoarelor mici, evaluata momentan la cateva miliarde de euro anual, dar in continua crestere pe fondul diversificarii programelor spatiale, isi va face aparitia o noua racheta.
Compania americano-neo zeelandeza Rocket Lab a anuntat ca va zbura unul din cele trei prototipuri ale rachetei sale Electron intr-o misiune de test peste doar cateva zile. Facem mentiunea ca din pacate nu vom avea parte de transmisiune video in timp real, insa in cazul unei reusite Rocket Lab promite sa faca publice imaginile de la lansare.
Rocket Lab a obtinut in urma cu trei zile o licenta de zbor cu valabilitate de 1 an de la FAA, totusi nu este clara data de lansare, ea nefiind listata oficial in programul celor de la Cape Canaveral.
https://www.faa.gov/about/office_org/headquarters_offices/ast/licenses_permits/media/LLS%2017-095%20-%20Rocket%20Lab%20USA%20-%20License%20and%20Orders%202017-05-15.pdf
https://www.faa.gov/data_research/commercial_space_data/licenses/
Racheta se numeste Electron si are o arhitectectura in doua trepte, o greutate de doar 10.5-12.5 tone (in functie de incarcare), o lungime de 17 m si un diametru mediu de 1.2 m. Cu o capacitate de transport de 150 kg pentru o orbita SSO cu altitudinea de 500 km, ea tinteste exact segmentul nanosatelitilor. La un pret asteptat de 4.9 milioane de dolari pe lansare rezulta un cost de 33.000 de dolari pe kg, destul de ridicat in comparatie cu ceea ce spre exemplu India practica in misiuni similare la bordul rachetelor sale PSLV.
Insa in caz de succes si in functie de capacitatea companiei de a produce multe unitati, costul ar putea sa scada semnificativ pe viitor; ca sa nu punem in balanta si avantajul de a avea o racheta dedicata pentru lansari de tip Cubesat, sateliti care de obicei sunt incarcaturi secundare si se multumesc cu orbita dictata de incarcatura principala sau capacitatea de a servi rapid cerintele clientului (timpul de asteptarea va scadea fata de lansarile obisnuite).
Rocket Lab dispune de doua baze de unde poate face lansari: Rocket Lab LC 1 in Noua Zeelanda pe malul Oceanului Pacific si LC-39C la Kennedy Space Center, Cape Canaveral, aproape de locul unde si SpaceX opereaza (complexul LC-39A).
De altfel si filozofia rachetelor seamana, daca putem spune asa (bineinteles la alta scala): Electron este o racheta in doua trepte cu 9 motoare de acelasi fel in treapta intai si un singur motor (modificat pentru functionarea in vacuum) in treapta a doua.
Ca si Merlin 1D, Rutherford, motorul celor de la Rocket Lab, foloseste tot combustibil lichid (LOX/RP-1) si poate produce un impuls specific de pana la 327 s, in conditii de vacuum, in timp ce Merlin 1D poate produce in conditii similare 311 s.
Asemanarile se opresc insa aici pentru ca Merlin 1D dezvolta o tractiune de 845 kN in atmosfera normala, respectiv pana la 914 kN in spatiu, la o greutate de 470 kg (adica un raport tractiune greutate de 180), in timp ce Rutherford dezvolta doar 16.89 kN in atmosfera normala si 22 kN in spatiu, pentru o greutate de cateva zeci de kg.
Insa Rutherford, ca de altfel intreaga racheta Electron sunt construite, similar cu Falcon 9 si Merlin, ‘in-house’, beneficiind de dezvoltarea tehnologica din ultimii ani si de experienta companiei in proiecte similare executate pentru Lockheed Martin, Aerojet sau Darpa: multe componente printate 3D, structura compozita (fara combustibil racheta cantareste in jur de o tona) sau un nou sistem de stocare a combustibilului si de alimentare (inlocuirea rezervoarelor masive presurizate cu rezervoare normale si folosirea unor turbopompe speciale de alimentare antrenate de motoare electrice ce functioneaza pe baza de baterii).
Rocket Lab a fost fondata in 2006 in Auckland, Noua Zeelanda, de Peter Beck, un talentat inginer cu specializarea propulsie, cu vechi state in industria spatiala; prima sa racheta, Atea 1, a fost lansata trei ani mai tarziu intr-o traiectorie suborbitala. De atunci au fost facute nu mai putin de 80 de lansari suborbitale.
Ulterior compania a anuntat inceperea lucrului la motorul Rutherford (numit asa in cinstea fizicianului neo-zeelandez Ernest Rutherford, parintele fizicii nucleare si presedinte al Societatii Regale). Cu o baza solida de propulsie a urmat apoi, in mod natural, proiectul lansatorului orbital Electron.
Pe langa cele doua facilitati de lansare de care aminteam mai devreme, Rocket Lab dispune de doua antene de 5.5 si respectiv 3.7 m diametru in insula Chatham, un centru de comanda si bineinteles baze de productie.
Avand sediul central in SUA, Los Angeles, Rocket Lab nu este independenta asa cum este SpaceX, ci are in spate cativa investitori strategici: Khosla Ventures, Bessemer Venture Partners, Data Collective, Promus Ventures, Lockheed Martin and K1W1.
O firma mica, cu doar 120 de ingineri dar care promite multe pentru viitor.
Credit Rocket Lab